Usu dâ «H» muta
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Ntô mediuevu, s'usava la "h" muta pi scrìviri 'n sicilianu (p'asempiu s'usava spissu "hòmini" mmeci di "~òmini"). Si scrivìa accuddìni p'arricurdari lu sonu anticu dâ "h" latina quannu la palora era d'urìggini latina, o p'arricurdari la "h" greca quannu la palora era d'urìggini greca.
Ìndici |
[cancia] Diffusioni
Si tratta di n'usu assai arcàicu. Quasi nuddu scritturi sicilianu attuali s'attrivi a usari sta littra antica.
[cancia] Asempi
habitanti/habbitanti (abbitanti) dû latinu "habitantis"
harmunìa (armunìa) dû grecu "harmonia"
hàbili/hàbbili (àbbili) dû latinu "hàbilem" o dû spagnolu "hábil"
hamu (amu, pi piscari) dû latinu "hamus"
havemu (avemu) dû latinu "habemus" o dû spagnolu anticu "habemos"
haviri (aviri) dû latinu "habere" o dû spagnolu "haber"
haviti (aviti) dû latinu "habetis" o dû spagnolu anticu "habédis"
hebreu/hebbreu (ebreu/ebbreu/abreu/abbreu) dû latinu "hebraeus" o dû spagnolu "hebreo"
herba/herva (erba/erva) dû latinu "herba" o dû spagnolu "hierba"
heredi (eredi/aredi/redi) dû latinu "haeredem"
heroi (eroi) dû grecu "hêrôe"
hìbridu/hìbbridu (ìbbridu) dû latinu "hìbridus" o dû spagnolu "híbrido"
hinnu (innu) dû latinu "himnus" o dû spagnolu "himno"
hoi (oi) dû latinu "hodie" o dû spagnolu "hoy"
homu (omu) dû latinu "homo"
honuri (onuri) dû latinu "honuri" o dû spagnolu "honor"
horrìbili/horrìbbili (orrìbbili) dû latinu "horrìbilem"
horruri (orruri) dû latinu "horrorem" o dû spagnolu "horror"
hortu (ortu) dû latinu "hortus"
hòspiti (òspiti) dû latinu "hòspitem"
hùmidu/hùmitu (ùmidu/ùmitu) dû latinu "hùmidus" o dû spagnolu "húmedo"
humuri (umuri) dû latinu "humorem" o dû spagnolu "humor"
hura (ura) dû latinu "horam" o dû spagnolu "hora"
hurariu/horariu (urariu/orariu) dû latinu "horarius" o dû spagnolu "horario"
[cancia] Rifirimenti ca ùsanu sta «H»
- Grammàtica di Pitrè, 1870 (ma sulu pi «haju», «hai», «havi» e «hannu»)
- Grammàtica di Bonner, 2001 (ma sulu pi «haju», «hai», «havi» e «hannu», e poi comu na variazzioni)
[cancia] Rifirimenti ca nun ùsanu sta «H»
- Vucabbulariu di Lucio Zinna - Antares Editrice, 2002
[cancia] Ntâ littiratura siciliana
- Dî pruverbi siciliani cugghiuti di Giuseppi Pitrè:
-
- Nun aviri chi fari cu cavaleri cadutu 'n puvirtà.
-
- L'omu a cinquant'anni o è papa o varvajanni.
[cancia] Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia
Raccumannamu di nun usari sta «H» muta arcàica, pirchì è nu modu di scrìviri ca nun è nicissariu. Li dui suli ccizzioni sunnu chiddi nicissari di lu verbu aviri: "havi" e "hannu". Ci sunnu puru littirati ca l'ùsanu pi scrìviri "haiu" e "hai", e nun cunzidiramu st'ùrtimi usi comu di li errura.