Usu dâ «-CI-» ca veni dû latinu «-CI-»
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Ntô sicilianu si sarvaru furmi latini, comu la «-CI-» latina c'asisti ntâ lingua siciliana.
Ìndici |
[cancia] Diffusioni
Stu finòminu s'attrova nta vari àrii di la Sicilia. Li scrittura siciliani ùsanu sti furmi siciliani.
[cancia] Asempi
arciuni (dû latinu "arciònem")
abbrancicari (dâ palora latina "bràncica" + suffissu virbali latinu "-àre")
asèrcitu (dû latinu "exèrcitus")
cistercenzi (dû latinu "cisterciènsis")
marciu (dû latinu "màrcidus")
narcisu (dû latinu "narcìssus")
purciddana (dû latinu "porcillàca")
sàrciri (dû latinu "sarcìre")
scòrcia (dû latinu "ex còrticia"), mentri ntô tuscanu si dici "scorza"
ecc.
[cancia] Rifirimenti ca ùsanu palori cu sta furma "CI"
- Vucabbulariu sicilianu-italianu di Luciu Zinna, 2002
[cancia] Rifirimenti ca nun ùsanu palori cu sta furma "CI"
[cancia] Ntâ littiratura siciliana
- U 'mmulnirabuli di Ninu Martogliu
-
- –Ahi!...la quarta scorcia!...–Acqua e zammù!
[cancia] Sicilianu standard usatu ntâ wikipedia
Raccumannamu d'usari sta furma siciliana "CI" pi la "CI" latina ma nun cunzidiramu l'àutri usi comu erruri.