Elveţia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Confederaţia Elveţiană sau Elveţia (Latină: Confederatio Helvetica) este un mic stat federal în Europa Centrală, fără ieşire la mare. Are graniţă cu Germania, Franţa, Italia, Austria şi Liechtenstein. Ţara are o mare tradiţie în neutralitatea politică şi militară, motiv pentru care este sediul multor organizaţii internaţionale.

Cuprins 1 Istoric 2 Politică 3 Geografie 4 Cantoane 5 Economie 6 Demografie 7 Cultură 8 Patrimoniu mondial 9 Diverse 10 Note şi referinţe 11 Vezi şi 12 Legături externe

[modifică] Istoric

Articol principal: Istoria Elveţiei

În anul 1291, reprezentanţii cantoanelor Uri, Schwyz şi Unterwald^[1] au semnat Scrisoarea de Alianţă, care le-a unit în lupta contra autoritatii sporite a Austriei, deţinǎtoarea din acea perioadă a tronului german imperial al Sfântului Imperiu Roman. În bătălia de la Morgarten din 1315, elveţienii au înfrânt forţele habsburgilor, asigurându-şi cvasi-independenţa faţă de aceştia.

În Tratatul de la Westfalia din 1648, ţările europene au recunoscut independenţa Elveţiei faţă de Sfântul Imperiu Roman şi neutralitatea ei. În 1798, forţele revoluţiei franceze au cucerit Elveţia. Congresul de la Viena din 1815 a restabilit independenţa elveţiană, iar puterile europene au acceptat să recunască neutralitatea elveţiană definitivǎ.

Elveţia a adoptat o constituţie federală în 1848, revizuită profund în 1874, care a stabilit responsabilitatea federală în afacerile interne, apărare şi comerţ. De atunci se continuă cea mai bună politică economică şi socială care a caracterizat Elveţia de-a lungul timpului.

Elveţienii sunt cunoscuţi pentru neutralitatea lor istorică şi pentru că nu au participat militar în nici un război mondial. În 2002 Elveţia a devenit membru cu drepturi depline al Organizatiei Naţiunilor Unite.

[modifică] Politică

[modifică] Geografie

Peisajul elveţian caracteristic este legat de un lanţ muntos înalt situat în zona central-sudică a ţării. Între vârfurile înalte ale Alpilor Elveţieni, Vârful Dufour, care atinge 4.634 metri peste nivelul mării, este cel mai înalt. Pe muntele Dufour se găsesc numeroase văi, inclusiv câteva glaciare. De aici izvorăsc câteva dintre râurile principale ale Europei, precum râul Rin, Rhon, Inn, Aare sau Ticino, care se leagă de câteva lacuri alpine precum Lacul Geneva (Lac Leman), Lacul Zürich (Zürcher See), Lacul Neuchâtel şi Lacul Constanţa (Bodensee). Singurul parc naţional al Elveţiei este „Parcul Naţional Elveţian” care a fost creat în 1914 în partea de sud-est a ţării. Acesta conţine păduri de conifere, păşuni montane şi un peisaj montan aspru foarte impresionant. Partea de nord a Elveţiei, cea mai populată, este mai deschisă, are însă mulţi munţi de înălţime medie. Clima elveţiană este temperată, dar poate varia mult, în funcţie de regiune, de la clima aspră pe culmile muntoase până la clima plăcută, mediteraneană, în partea de sud.

[modifică] Cantoane

Confederaţia Elveţiană se împarte în 26 de cantoane:

1. Appenzell Extern (Appenzell Ausserrhoden)
2. Appenzell Intern (Appenzell Innerrhoden)
3. Argovia (Aargau)
4. Basel-Oraş (Basel-Stadt)
5. Basel-Provincie (Basel-Landschaft)
6. Berna (Bern / Berne)
7. Fribourg (Freiburg)
8. Geneva (Genève)
9. Glarus
10. Graubünden (Grigioni / Grischun)
11. Jura
12. Lucerna (Luzern)
13. Neuchâtel
14. St. Gall (St. Gallen)
15. Schaffhausen
16. Schwyz
17. Solothurn
18. Ticino
19. Turgovia (Thurgau)
20. Obwald
21. Nidwald
22. Uri
23. Valais (Wallis)
24. Vaud
25. Zug
26. Zürich

Cantoanele sunt divizate în 2.889 municipalitati.

[modifică] Economie

Economia Elveţiei este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un „rai financiar”^{[necesită citare]} al investitorilor şi al investiţilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de investiţii. Din cauza micimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă, industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii economice a ţării.

[modifică] Demografie

Articol principal: Demografia Elveţiei

Elveţia a fost influenţată de câteva dintre cele mai importante culturi europene, de la practicile sale culturale până la limbile vorbite. În Elveţia există patru limbi oficiale: germana în nordul şi centrul ţării (64%), franceza în vest (19%), italiana în sud (8%) şi o mică comunitate vorbeşte romanşa în cantonul sud-estic Graubünden (<1%). Dialectul german vorbit în Elveţia este cunoscut sub numele de germană elveţiană (" Schwyzerdütsch "), dar în mediile de informare se foloseşte germana literară. Mulţi elveţieni vorbesc mai mult de o limbă. 20% din populaţie este formată din rezidenţi şi muncitori temporari străini.

Religiile cele mai întâlnite în Elveţia sunt Romano-Catolicismul, confesiune de care aparţine 43% din populaţie, şi protestantismul (35%), însă datorită imigrărilor s-au mai stabilit şi Islamul cu 4% din populaţie şi Ortodoxismul cu 2%. Stabilitatea şi prosperitatea Elveţiei, combinate cu diversitatea populaţiei au adus la o situaţie pe care unii o numesc acum stat consociaţional.

[modifică] Cultură

Articol principal: Cultura Elveţiei

[modifică] Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Elveţia:

• Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (1983)
• Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair (1983)
• Centrul vechi istoric din Berna (1983)
• Cele trei cetăţi din Bellinzona (2000)
• Regiunea alpină „Jungfrau” (2001, 2007)
• „Monte San Giorgio” lângă Lacul Lugano (2003)
• Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud) (2007)

[modifică] Diverse

Romanşa nu este o limbă oficială de acelaşi rang ca germana, franceza sau italiana. Conform alineatului 1 al articolului 70 al constituţiei federale : "Les langues officielles de la Confédération sont l'allemand, le français et l'italien. Le romanche est aussi langue officielle pour les rapports que la Confédération entretient avec les personnes de langue romanche." ("Limbile oficiale ale Confederaţiei sunt germana, franceza şi italiana. Romanşa este de asemenea limbă oficială pentru rapoartele pe care Confederaţia le întreţine cu persoanele vorbitoare de limbă romanşă.")

[modifică] Note şi referinţe

1. ^ Scrisoarea de Alianţă de la 1 august 1291 "la vallée inférieure d'Unterwald" (valea inferioară a Unterwald-ului) desemneazǎ semi-cantonul Nidwald, dar textul original rămâne ambiguu, nefolosind în mod explicit numele Nidwald.

[modifică] Vezi şi

• Alpii Elveţieni
• Limbile Elveţiei
• Listă de oraşe din Elveţia
• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

[modifică] Legături externe

• Situl oficial al Confederaţiei Elveţiene
• Situl „Alpii”
• Vizitează Elveţia

	Subiecte Elveţia --- Elveţieni --- Limbile germană, franceză, italiană şi retoromană
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Portal  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •

v • d • m Ţări europene vorbitoare de limbi romanice (Europa latină)
Andorra • Belgia • Elveţia • Franţa • Italia • Monaco •  Moldova • Portugalia •  România • San Marino • Spania

v • d • m Ţări dezvoltate
Andorra • Australia • Austria • Belgia • Canada • Coreea de Sud • Danemarca • Elveţia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Israel • Italia • Japonia • Liechtenstein • Luxemburg • Monaco • Norvegia • Noua Zeelandă • Portugalia • Regatul Unit • San Marino • Singapore • Spania • Statele Unite ale Americii • Suedia • Taiwan • Ţările de Jos • Vatican

v • d • m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.