Alexandru Rusu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Afiliere religioasă | Arhiepiscop român unit cu Roma |
| Funcţia episcopală | |
| Sediul | Blaj |
| Titlul | Arhiepiscop de Alba-Iulia şi Făgăraş |
| Formulă de adresare | Înalt Preasfinţia Voastră |
| Perioada | martie 1946 - 9 mai 1963 |
| Predecesor | Alexandru Nicolescu |
| Succesor | Interzicerea în timpul regimului comunist |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 1910 |
| Hirotonire episcopală | 30 ianuarie 1931 |
| Episcop consacrator | Vasile Suciu |
| Titluri precedente | Episcop român unit de Maramureş |
| Alte funcţii | Mitropolit al Bisericii Române Unite |
| Date personale | |
| Data naşterii | 22 noiembrie 1884 |
| Locul naşterii | Şăulia de Câmpie, Mureş |
| Data morţii | 9 mai 1963 |
| Locul morţii | Gherla |
Alexandru Rusu (născut la 22 noiembrie 1884, în localitatea Şăulia de Câmpie, în actualul judeţ Mureş, decedat la 9 mai 1963, la Gherla, judeţul Cluj), a fost episcop al eparhiei greco-catolice a Maramureşului şi mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, nerecunoscut de autorităţile comuniste.
Cuprins |
[modifică] Originea
Alexandru Rusu s-a născut la 22 noiembrie 1884, la Şăulia de Câmpie, actualul judeţ Mureş, fiind unul dintre cei 12 copii (11 băieţi şi o fată), ai preotului paroh greco-catolic Vasile Rusu din localitate, şi ai Rozaliei. Doi dintre băieţi au devenit preoţi, Valer şi Alexandru, viitor episcop şi mitropolit.
[modifică] Studii
A făcut studii gimnaziale la Bistriţa, Târgu Mureş şi la Blaj, între anii 1896 – 1903. În anul 1903, a fost trimis la Budapesta, pentru a studia teologia. A primit titlul de doctor în teologie, în anul 1910.
[modifică] Preot român unit cu Roma
La 20 iulie 1910, Alexandru Rusu a fost hirotonit preot, iar apoi a fost numit profesor titular al catedrei de Teologie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din Blaj, precum şi la liceul din Blaj. În anul 1920, a fost numit Secretar Mitropolitan, iar în anul 1923 Canonic al Capitulului Mitropolitan. Între anii (1925 – 1930), a fost rector al Academiei Teologice de la Blaj. A fost redactor al revistei „Cultura Creştină” (1911 – 1918, de la Blaj, precum şi redactor şi apoi director, (1922 – 1930), al săptămânalului „Unirea”, care apărea tot la Blaj, pe care îl înfiinţaseră, la 1890, la Blaj, Alexandru Grama, Augustin Bunea, V. Smighelschi, Vasile Hossu şi Izidor Marcu, în care a publicat numeroase articole şi studii. Între anii 1918 – 1920 a îndeplinit funcţia de Secretar General în Resortul Culte al Consiliului Dirigent şi deputat ales, iar din 1931, după instalarea ca episcop de Maramureş, a fost senator de drept, în Parlamentul României.
[modifică] Episcop şi mitropolit
Episcopia greco-catolică a Maramureşului, cu sediul în Baia Mare a fost înfiinţată la 5 iunie 1930, prin bulla dată de papa Pius al XI-lea, Sollemni Convetione, aplicată prin decretul Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti, emis de nunţiul apostolic Angel Maria Dolci, la 16 iulie 1930. Eparhia nou ceată cuprindea 264 de parohii cu 310.732 de credincioşi, dintre care 27.737 ruteni, iar restul români.[1]Datele statistice se referă la anul 1940. La 17 octombrie 1930 a fost numit episcop al nou createi dieceze greco-catolice a Maramureşului. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea sa în calitate de Episcop de Maramureş, de către Mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie 1931 de Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, a avut loc instalarea lui în Baia Mare. Îndată după instalarea sa, episcopul Alexandru Rusu s-a ocupat cu organizarea eparhiei, numirea membrilor Capitulului, reorganizarea protopopiatelor, formarea clerului în Academiile teologice ale celorlalte episcopii la Cluj şi Oradea. A făcut vizitaţii canonice. A condus eparhia de Maramureş cu o competenţă deosebită, cu mult curaj şi zel apostolic. A asigurat ordinea şi demnitatea în activitatea pastorală a preoţilor şi credincioşilor pe care îi păstorea.
[modifică] Sub teroare
În anul 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena de la 30 august, întreaga eparhie a Maramureşului, cu excepţia câtorva parohii rutene din Vicariatul Bucovinei, cade sub ocupaţia horthystă. Însă episcopul Alexandru Rusu a rămas la datorie, înfruntând teroarea dezlănţuită de ocupanţi asupra românilor.
Scaunul mitropolitan al Bisericii Române Unite cu Roma devenind vacant, ca urmare a decesului mitropolitului Alexandru Nicolescu, la 5 iunie 1941, în martie 1946, Sinodul electoral Mitropolitan l-a ales la Blaj, în înalta funcţie de mitropolit la Bisericii Române Unite cu Roma, alegere recunoscută de Sfântul Scaun, însă guvernul comunist, condus de Petru Groza, nu l-a confirmat, în ciuda tratativelor purtate de Sfântul Scaun cu guvernul comunist român, întrucât îi cunoştea dârzenia de „luptător pentru apărarea drepturilor Bisericii şi Naţiunii Române, ameninţate de comunişti”. [2]Drept consecinţă, scaunul mitropolitan al Bisericii Române Unite nu s-a mai completat.
La 28 octombrie 1948, Alexandru Rusu a fost arestat şi apoi a fost întemniţat la Ministerul de Interne. A fost apoi transferat la Dragoslavele, apoi, din februarie 1949, la Mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani, iar din mai 1950, a fost mutat la închisoarea de la Sighet, unde a stat încarcerat între anii 1950 – 1955.
A supravieţuit închisorii de la Sighet şi a fost spitalizat la spitalul Gerota din Bucureşti, "pentru refacere." Autorităţile comuniste ale vremii l-au mutat, cu domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş, iar apoi la Mănăstirea Cocoş, din judeţul Tulcea.
În anul 1956, împreună cu episcopii greco-catolici Iuliu Hossu şi Ioan Bălan, a redactat un memoriu, în sprijinul repunerii în drepturi a Bisericii Române Unite cu Roma, pe care l-au transmis autorităţilor comuniste din România, iar în copii, a fost difuzat în străinătate. Acest memoriu a fost sprijinit prin mii de semnături ale credincioşilor greco-catolici din întrega ţară. La 12 august 1956, la Cluj a fost oficiată Sfânta Liturghie română unită, în mod public, de preoţii Vasile Chindriş şi Izidor Ghiurco, sub cerul liber, în faţa bisericii Piariştilor, cunoscută şi sub denumirea de Biserica Universităţii din Cluj. Pentru toate aceste "încălcări ale legii" a fost făcut responsabil un grup de clerici şi credincioşi, în frunte cu episcopul Alexandru Rusu. De aceea, Tribunalul Militar din Cluj, în anul 1957, l-a condamnat la 25 de ani de muncă silnică, „pentru instigaţie şi înaltă trădare”. A fost întemniţat la Gherla, în celula nr. 10, de la subsol.
[modifică] Sfârşitul vieţii
În primăvara anului 1963, în celula închisorii de la Gherla, Alexandru Rusu s-a îmbolnăvit de rinichi. La data de 9 mai 1963, după ce i-a binecuvântat pe cei prezenţi, colegi de suferinţă, din aceeaşi celulă, le-a spus:
„Fraţii mei, acum mă duc la Dumnezeu să-mi primesc răsplata pentru viaţa primită de la El, pentru Biserică şi pentru români.”
"Acestea au fost ultimele sale cuvinte".[3]Alexandru Rusu a fost înmormântat, fără nicio ceremonie religioasă, în cimitirul deţinuţilor politici de la Gherla, judeţul Cluj, în mormântul cu numărul 133, după care, locul a fost arat cu tractoarele, din ordinul Securităţii. [4]
[modifică] Note şi referinţe
- ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti de la origini şi până în zilele noastre, Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 1994, p. 323.
- ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti..., p. 323.
- ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti..., p. 324.
- ^ Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti..., p. 324.
[modifică] Surse bibliografice
- Pr. dr. Ioan M. Bota, Istoria Bisericii Universale şi a Bisericii româneşti de la origini şi până în zilele noastre, Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 1994.
- Pr. Silvestru Augustin Prunduş, Pr. Clemente Plăianu, Catolicism şi Ortodoxie românească – Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de Editură „Viaţa Creştină”, Cluj-Napoca, 2000
- Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, 1996
[modifică] Legături externe
[[1]]
| Predecesor: Alexandru Nicolescu |
Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma 1946 - 1963 |
Succesor: Alexandru Todea |
| Întâistătătorii Bisericii Române Unite cu Roma | ||
|---|---|---|
| Episcopi | Atanasie Anghel | Ioan Giurgiu Patachi | Inocenţiu Micu-Klein | Petru Pavel Aron | Atanasie Rednic | Grigore Maior | Ioan Bob | Ioan Lemeni | Alexandru Sterca-Şuluţiu | |
| Mitropoliţi | Alexandru Sterca-Şuluţiu | Ioan Vancea | Victor Mihaly de Apşa | Vasile Suciu | Alexandru Nicolescu | Alexandru Rusu | interzicerea din timpul regimului comunist | Alexandru Todea | Lucian Mureşan | |
| Arhiepiscopi Majori | Lucian Mureşan | |
| Mitropoliţi şi episcopi anticomunişti în România | ||
|---|---|---|
| BRU | Vasile Aftenie | Ioan Bălan | Tit Liviu Chinezu | Ioan Dragomir | Valeriu Traian Frenţiu | Iuliu Hirtea | Iuliu Hossu | Ioan Ploscaru | Alexandru Rusu | Ioan Suciu | Alexandru Todea | | |
| BRC | Szilárd Bogdánffy | Adalbert Boroş | Alexandru Cisar | Ioan Duma | Anton Durcovici | Imre Erös | Áron Márton | Augustin Pacha | Johannes Scheffler | Joseph Schubert | |
| BOR | Grigorie Leu | Nicodim Munteanu | Visarion Puiu | |
