Biserica Piariştilor din Cluj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Biserica Piariştilor | |
 Biserica Piariştilor şi clădirea centrală a Universităţii din Cluj |
|
| Localitate | Cluj-Napoca |
|---|---|
| Judeţ | Cluj |
| Cult | Romano-Catolic |
| Descriere arhitecturală | |
| Stil arhitectural | Baroc |
| Data finalizării | 1724 |
| Specificaţii | |
| Lungime | 45 m |
| Lăţime | 24 m |
| Turle | 3 |
| Înălţime Turlă | 45 m |
Biserica Piariştilor, cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj-Napoca, situată pe strada Universităţii nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Reprezintă unul dintre cele mai importante simboluri clujene, prototip pentru numeroase alte biserici din Transilvania. Biserica prezintă un contrast puternic între o arhitectură sobră în exterior, şi un interior foarte bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc. În faţa bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria (Statuia Ciumei), monument mutat în altă parte a Clujului de autorităţile comuniste.
Cuprins |
[modifică] Istoria bisericii
La 13 martie 1718 călugării romano-catolici ai ordinului iezuit iniţiază o campanie de strângere de donaţii pentru ridicarea lăcaşului de cult. Prima piatră de temelie a fost pusă de episcopul Georgius Martonfi, urmând ca în 1724 să fie finalizată construcţia, iar în 1725 episcopul Joannes Antalfi să o sfinţească. Ordinul iezuit a fost desfiinţat temporar în 1773 de către papa Clement al XIV-lea. În anul 1776 împărăteasa Maria Terezia a transferat biserica în proprietatea Ordinului Piarist (Piariştilor).
[modifică] Descrierea bisericii
Biserica are două turnuri cu ceas, cu o înălţime de 45 de metri fiecare. Deasupra intrării se află dispuse trei ferestre înguste, verticale, menite a ajuta la iluminarea internă a edificiului. Uşa de la intrare este ornamentată excepţional (vezi foto), deasupra ei fiind amplasat un basorelief care reprezintă Sfânta Treime cu inscripţia „HONORI SANCTISSIMAE TRINITAS” (lat. - „ÎN ONOAREA SFINTEI TREIMI”). Biserica are incă două intrări, dispuse la stânga, respectiv la dreapta intrării principale. Acestea au deasupra doi sfinţi - Ignaţiu de Loyola şi Francisc Xaveriu, opere ale sculptorului bavarez Johannes König. Lângă aceste intrări laterale se aflau alte două statui, reprezentându-i pe sfinţii Ioan Nepomuk şi Alois Gonzaga, de asemenea opere ale lui Johannes König.
Interiorul bisericii este în contrast cu simplitatea exteriorului, fiind decorat extrem de bogat. Clădirea are o singură navă, cu o lungime de 45 de metri şi lăţime de 24 de metri. La stânga şi dreapta navei sunt trei capele, fiecare cu altar şi decorate cu mai multe tablouri. Pe pereţii bisericii se află tradiţionalele plăcuţe devoţionale ale bisericilor romano-catolice, scrise în principalele limbi folosite în Ardeal: română, maghiară, germană şi latină.
Altarul principal din cor este grandios. În partea superioară se află inscripţia latină „Magno Deo uni act trino laus virtus gloria”, încadrată între doi îngeri. Altarul este înălţat în onoarea Sfântei Treimi. În altar se află o icoana pictată pe lemn şi învelită în metal a Sfintei Fecioare Maria, care în 1699 ar fi plâns timp de 2 săptămâni, fapt confirmat de mărturiile mai multor persoane. Se presupune că icoana ar fi cea originală de la Mănăstirea Nicula. Sub ea se află statuile a doi sfinţi ai Ordinului Iezuit: Sf. Francisc şi Sf. Ignaţiu, statui aduse în 1726 din Viena.
Amvonul, operă a lui Anton Schuchbauer, este decorat la exterior cu sculpturile în relief ale celor patru evanghelişti, iar în spaţiul dintre amvon şi coroana acestuia se află un basorelief cu cei mai importanţi sfinţi ai iezuiţilor. Pe coroana amvonului este o reprezentare a Sf. Mihail.
Sub clădirea bisericii se află o criptă cu 140 de locuri de înmormântare.
[modifică] Restaurări
Biserica a fost restaurată pentru prima dată în 1775, alte restaurări având loc în 1831, în 1943, în 1970, iar cea mai recentă în anii 2005-2006.
[modifică] Evenimente
În anul 1956, credincioşii şi preoţii greco-catolicii au organizat în faţa bisericii unul dintre cele mai mari proteste anticomuniste. Scopul acţiunii, la care au participat mai multe mii de credincioşi, a fost acela de a demonstra că este neadevărată afirmaţia că Biserica Română Unită a încetat să existe. Iniţial au încercat să intre în biserică pentru a oficia o slujbă, dar în cele din urmă preoţii romano-catolici nu le-au permis accesul de teama represaliilor. Atunci, în faţa bisericii, sub cerul liber, a fost oficiată o liturghie, iar părintele Vasile Chindriş a criticat în predica sa deschis conducerea comunistă în faţa miilor de credincioşi.
Acţiunea nu fusese anunţată, dar imediat ce s-a aflat, un număr de peste cinci mii de credincioşi greco-catolici s-au strâns în faţa bisericii. Toţi preoţii care au celebrat liturghia au fost ulterior arestaţi şi întemniţaţi. Dintre participanţii mireni a fost arestat între alţii fostul judecător Vasile Fărcaş, preşedintele Tribunalului Cluj în perioada interbelică, unul din liderii marcanţi ai rezistenţei greco-catolice din timpul comunismului. A fost condamnat la zece ani de închisoare, rămânând închis din 13 august 1956 până în 15 aprilie 1964. Soţia sa, Eugenia Fărcaş, a fost condamnată pentru "favorizarea infractorului".
[modifică] Vezi şi
[modifică] Referinţe
- Lukács József (2005). Povestea oraşului-comoară. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale. Cluj-Napoca: Apostrof. ISBN 973-9279-74-0.
- Gheorghe Bodea (2002). Clujul vechi şi nou. Cluj-Napoca: ProfImage. ISBN 973-0-02539-8.
- (2004) Cluj-Napoca = Claudiopolis. Bucharest: Noi Media Print.
- (2002) Cluj-Napoca - Ghid. Sedona.
- Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (1995). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Clusium. ISBN 973-7924-05-3.
