Biserica Sfântul Mihail din Cluj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Biserica Sfântul Mihail | |
 Vedere din lateral |
|
| Localitate | Cluj-Napoca |
|---|---|
| Judeţ | Cluj |
| Adresa | Piaţa Unirii |
| Cult | Romano-Catolic |
| Descriere arhitecturală | |
| Tip edificiu | Hală |
| Stil arhitectural | Gotic |
| Data finalizării | 1390 |
| Specificaţii | |
| Lungime | 70 m |
| Înălţime (max) | 50 m |
| Lăţime | 24 m |
| Turle | 2 |
| Înălţime Turlă | 80 m (inclusiv crucea) |
| Materiale | piatră |
Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail (în maghiară Kolozsvári Szent Mihály-templom, în germană Klausenburger Michaelskirche) este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Edificiul a fost ridicat în piaţa centrală (actuala Piaţa Unirii) şi se numără printre monumentele emblematice ale urbei de pe Someş.
Alături de Biserica Neagră din Braşov şi Catedrala Evanghelică din Sibiu, Biserica Sf. Mihail din Cluj este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape 80 de metri. În ciuda impozanţei sale, trebuie specificat că edificiul nu a fost şi nu este catedrală, ci biserică.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Printr-un act eliberat la 19 august 1316, Carol Robert de Anjou acorda o serie de privilegii şi libertăţi Clujului, printre care era şi dreptul oraşului de a-şi alege liber preotul şi parohul. Libertate care trebuia materializată prin ridicarea unei biserici parohiale.
Biserica a fost înălţată pe un teren care servise drept cimitir şi unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob[1]. Au rămas foarte puţine date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar construcţia lăcaşului. Construcţia s-a desfăşurat în două faze: prima a început în anul 1316 şi a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat şi altarul.
Au fost proiectate două turnuri pentru faţada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697, turnul este distrus ca urmare a unui incendiu şi reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbuşire. În 1837, s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe faţada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul a rămas şi astăzi ca cel mai înalt turn de biserică din România.
În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunităţi religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 şi 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forţa comunităţii romano-catolice, ca urmare a Contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influenţa barocului de către artiştii Johannes Nachtigall şi Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului Janos Biro. Tot acum cei doi artişti au realizat amvonul.
De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaş însemnele regale trimişilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiţi principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory şi Gabriel Báthory.
Începând cu secolul al XVIII-lea, în jurul bisericii se contruiesc o serie de clădiri, prăvălii, pe care parohia le închiria asigurându-şi în acest fel un venit frumuşel. Odată cu sistematizarea Pieţei Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot acum portalul baroc din faţa bisericii a fost mutat în faţa Bisericii Sf. Petru şi Pavel. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a oraşului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.
[modifică] Descriere
Edificiul este o biserică cu altar alungit, boltit în cruce pe ogive şi flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile şi sculpturile se remarcă printr-o măreţie surprinzătoare pentru acea vreme, întâlnite mai ales în catedralele vestice. Deasupra porţii de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar şi a Regatului Boemiei. Existenţa lor se explică prin faptul că Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman şi, în acelaşi timp, rege al Ungariei şi al Boemiei.
Tocul uşei sacristiei, sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, şi realizat de către un meşter german. Altarul neogotic, operă a meşterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat la Expoziţia Mondială din 1873. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sf. Ştefan şi Sf. Ladislau. Majoritatea frescelor din secolul XIV-XV nu au mai rezistat trecerii timpului şi a intervenţiei oamenilor. O mare parte dintre ele au fost deteriorate pe parcursul diverselor reforme religioase, pentru a corespunde noilor idei. Biserica a fost decorată cu numeroase statuete şi reliefuri, din care au mai rămas însă extrem de puţine, marea lor majoritate fiind distruse.
Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a catedralei a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viaţă o parte din picturile secolelor XIV-XV.
[modifică] Galerie de imagini
 Biserica cu turnul baroc, demolat, gravură secolul XVII |
 Interiorul Bisericii, în stil gotic |
 Blazonul de deasupra porţii de intrare |
 Turnul neogotic, cu ceas |
 Biserica cu clădirile care o înconjurau şi turnul neogotic în lucru (1850) |
 Portalul baroc în faţa bisericii |
 Turnul bisericii |
 Altarul bisericii |
[modifică] Referinţe
- Lukács József (2005). Povestea oraşului-comoară. Scurtă istorie a Clujului şi monumentelor sale. Cluj-Napoca: Apostrof. ISBN 973-9279-74-0.
- Dorin Alicu, Ion Ciupea, Mihai Cojocneanu, Eugenia Glodariu, Ioana Hica, Petre Iambor, Gheorghe Lazarov (1995). Cluj-Napoca, de la începuturi până azi. Cluj-Napoca: Clusium. ISBN 973-7924-05-3.
- Ştefan Pascu (1974). Istoria Clujului.
[modifică] Note
- ^ Dorin Alicu et all, p. 13
[modifică] Legături externe
- Secretul Bisericii Sf. Mihail (în română). Ziua de Cluj (7 aprilie 2008).
Accesat la data de 7 aprilie 2008.
