Antoniu Vinizzianu
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Antoniu Vinizzianu (Murriali, 1543 - Casteddammari, 19 di austu 1593) fu un littiratu e un pueta sicilianu chi scrissi supratuttu usannu la lingua siciliana.
Vissi na vita furtunata e grazzi â sò capacitati littiraria appi na granni fama sia 'n Sicilia ca â stranìa. Doppu aviri studiatu ntô culleggiu di Gesuiti, Vinizzianu accuminzau na longa seria di prucessi giudizziari: prima câ famigghia pi custioni di redità , appoi puru p'un prisuntu assassiniu e un rapimentu.
Vinni accappiatu e ncarzaratu di cursari 'n Algirìa unni canuscìu Miguel de Cervantes e addivintaru amici. Ntô 1579 vinni libbiratu e turnau 'n Sicilia. Murìu sùbbutu doppu aviri agghicatu a 50 anni.
La sò òpira è vastìssima. Scrissi privalentimenti puisìi pi sicilianu, ma si didicau puru ô talianu e ô latinu. La sò òpira principali è Celia, didicatu a n'amanti, scritta duranti lu pirìudu di cà rciri nta l'Algirìa. Scrissi puru sà tiri e à utri versi schirzusi. Tutti l'òpiri vìnniru arricugghiuti ntô 1967, ntôn vulumi chiamatu Ottave â cura d'A. Rigoli.
ÃŒndici |
[cancia] Asempi dâ sò puisìa
[cancia] Celia, Lib. 2
- Non è xhiamma ordinaria, no, la mia
- è xhiamma chi sul'iu tegnu e rizettu,
- xhiamma pura e celesti, ch'ardi 'n mia;
- pi gran misteriu e cu stupendu effettu.
- Amuri, 'ntentu a fari idulatria,
- s'ha novamenti sazerdoti elettu;
- tu, sculpita 'ntra st'alma, sì la dia;
- sacrifiziu lu cori, ara stu pettu.
viii[2]
- In parti dubbiu e in parti sicuru,
- fra lu zertu e l'inzertu scurru e penzu,
- contemplu ora lu chiaru, ora lu scuru,
- e dugnu or'unu ed ora un autru senzu;
- pisu, assuttighiu, bilanzu, misuru,
- criju, non criju, risolvu e ripenzu,
- ogn'hura penzu e guastu, muru e smuru,
- e sempri ddà finixxu, undi 'ncumenzu.
[cancia] Rifirimenti
- ↑ Arba Sicula, vulumi 2, 1980
- ↑ Arba Sicula, vulumi 2, 1980
[cancia] Lijami di fora
- SicilyPage nfurmazzioni e n'asempiu di nu puema di Vinizzianu, traduciutu 'n ngrisi di Art Dieli