Andrei Saharov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Andrei Dmitrievici Saharov (Андрей Дмитриевич Сахаров) (21 mai 1921, Moscova – 14 decembrie 1989), a fost un strălucit fizician, disident şi militant pentru drepturile omului.

A contribuit masiv la construcţia bombei cu hidrogen sovietice, testate la 12 august 1953.

Împreună cu un alt academician, Tamm, lucrează la instalaţia Tokamak, menită a conduce la controlul reacţiilor termonucleare.

A mai făcut cercetări privind radiaţia cosmică.

S-a opus cursei înarmărilor nucleare, a protestat împotriva trimiterii tancurilor sovietice împotriva Primăverii de la Praga (21 august 1968), iar în 1970 a fost cofondator al Comitetului pentru Drepturile Omului de la Moscova.

În 1972, se căsătoreşte cu Elena Bonner, cunoscută militantă civică.

Occidentul a apreciat în mod deosebit eseul său My Country and the World.

În 1975 i se acordă Premiul Nobel pentru Pace, fiind prezentă la festivitate doar Elena Bonner.

Protestând împotriva invaziei sovietice din Afganistan, din 1980 este trimis în oraşul Gorki, cu domiciliu forţat.

În decembrie 1986, Gorbaciov îl readuce la Moscova.

A fost ales în noul Parlament, susţinând abolirea art. 6 al Constituţiei sovietice privind rolul conducător al partidului comunist.

Moare la 14 decembrie 1989 în urma unui atac de cord.

[modifică] Legături externe

• Scrierile lui Andrei Saharov