Ateism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Modificarea acestei pagini de către utilizatorii anonimi sau înregistraţi recent a fost dezactivată pentru a împiedica vandalismul. Dacă aceasta vă împiedică să contribuiţi, vă rugăm să propuneţi modificările în pagina de discuţie, să cereţi deprotejarea paginii, să vă autentificaţi sau să vă creaţi un cont.

Baron d'Holbach

Ateismul este un concept care se referă la opinia despre existenţa divinităţii. În timp ce teismul se defineşte prin afirmarea acestei existenţe, ateismul este definit prin negarea ei, el fiind în esenţă opinia sau convingerea că divinitatea nu există.

Se disting două modele de ateism: ateismul pozitiv (sau "tare") şi ateismul negativ (sau "slab"). În timp ce un ateu pozitiv afirmă inexistenţa divinităţii, un ateu negativ nu face decât să nu afirme existenţa sa. Cele două modele sunt cel mai uşor de distins cu ajutorul următoarelor enunţuri: "consider că nu există zei" (ateu pozitiv); "nu consider că există zei" (ateu negativ). Varianta din urmă poate fi echivalată cu agnosticismul.

Dat fiind că lipsa divinităţii ar goli de sens religia, ateismul este deseori echivalat cu o respingere a religiei în general.

Etimologie

Cuvântul grecesc αθεοι (atheoi), aşa cum apare în Epistola lui Pavel către efeseni 2:12, într-un manuscris din secolul al III-lea. Este tradus ca: "[cei ce sunt] fără Dumnezeu".^[1]

Cuvintele din sfera ateismului au fost create mai întâi în limba franceză (sub formele athée, athéiste şi athéisme) în secolul al XVI-lea şi au intrat apoi şi în celelalte limbi europene. Înainte de cuvintele franţuzeşti menţionate, a existat în jurul anului 1534 şi forma atheonism, probabil derivată din cuvântul italian atheo (ateu). La baza tutror acestor cuvinte a stat adjectivul grecesc atheos, format din particula privativă α- a- (fără) şi θεος theos (zeu), care însemna iniţial fără zei sau fără credinţă în zei, pentru ca începând din seculul al V-lea î.Hr. să capete conotaţia „care neagă zeii”, necredincios, păcătos.

Karen Armstrong scria: "În timpul secolelor XVI şi XVII, cuvântul 'ateu', era rezervat exclusiv pentru polemici...Termenul de 'ateu' era o insultă. Nimeni nu visa să se considere un ateu."^[2] În secolul XX, globalizarea a contribuit la clarificarea termenului, acesta referindu-se la neîncrederea în orice formă de divinitate.^[3]

Istoric

În Grecia antică Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiţia filozofică pe măsura dezvoltării creştinismului. În timpul Renaşterii conceptul de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă acesta câştigă prestigiu în epoca Luminilor. În secolul al XX-lea ateismul a devenit o poziţie filozofică exprimată cu precădere în cercurile raţionaliştilor şi ale umaniştilor seculari. De-a lungul istoriei, mulţi oameni de ştiinţă, filozofi, scriitori şi oameni politici au fost atei.

Ateism, moralitate şi religie

Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite zeităţi şi că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită morală. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzaţi ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping această teorie şi afirmă că sunt la fel de motivaţi de o comportare morală ca oricine altcineva — fie prin educaţie, fie prin umanism, legislaţie sau dorinţa de a avea o bună reputaţie şi respectul de sine. Ei afirmă că un comportament cu adevărat etic derivă din motivaţii altruiste, nu din teama de pedeapsă sau speranţa în răsplată după moarte. Mai mult, ei citează faptul că în multe religii conceptul de moralitate e prezentat doar ca o listă de interdicţii ("să nu..."), ceea ce nu e suficient pentru un comportament cu adevărat etic - moralitatea ar trebui să fie şi pozitivă, nu doar negativă; fac şi ce trebuie să fac, nu doar mă abţin de la ce trebuie să nu fac.

Motivaţii pentru ateism

Îndoieli privind existenţa unui Dumnezeu

În cadrul raţionalismului ştiinţific se ajunge la îndoieli privind existenţa lui Dumnezeu nu datorită unei descoperiri anume, ci progresiv. Pe de o parte e simplu de pus sub semnul întrebării existenţa Creaţiei aşa cum e descrisă de religie: ştiinţa nu a putut dovedi concludent că a existat un Potop mondial iar secvenţa evoluţionară a Universului nu coincide cu nici o versiune a Genezei religioase; mai mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale au căpătat în timp explicaţii ştiinţifice. În aceste condiţii principiul parcimoniei (Briciul lui Occam) implică ipoteza prezenţei divine ca nenecesară [1]. [2]

Problema răului

"Problema răului" e probabil cel mai vechi şi mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existenţa răului în lume e incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu binevoitor, şi e mai rezonabil să concluzionezi că Dumnezeu nu există decât că există dar nu face nimic să oprească Răul. [3]

Această problemă a fost formulată prima dată de filosoful grec antic Epicur, de aceea mai este cunoscută şi sub numele de Paradoxul lui Epicur:

"Fie Dumnezeu vrea să oprească răul, dar nu poate; fie poate, dar nu vrea. Dacă vrea, dar nu poate, atunci nu e atotputernic. Dacă poate şi nu vrea, atunci este el însuşi rău. Dacă Dumnezeu poate opri răul şi vrea să-l oprească, atunci de ce mai există rău în lume?"

Motivaţia istorică

Istoria poporului evreu, aşa cum ne este ea prezentată de istoriografia şi arheologia modernă, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relaţiei omului (evreilor) cu Dumnezeu, precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhică şi exilul, ori nu au existat pur şi simplu, ori ele s-au desfăşurat sensibil diferit faţă de versiunea biblică a faptelor, aceasta din urmă dovedindu-se finalmente o versiune ideologizată şi politizată, practic o încercare de rescriere naţionalistă şi expansionistă a istoriei de către monarhia regatului sudic (Iuda), după căderea Israelului (regatul nordic). Vezi pentru asta recenta lucrare a directorului Institului de Arheologie şi Istorie de pe lânga Universitata din Tel-Aviv, anume profesorul Israel Finkelstein, lucrare numita "Biblia dezgropată" ("The Bible Unearthed"). Istoria documentelor, anume a textului sacru însuşi, şi ea, oferă multiple motive de scepticism: istoria mişcării creştine de la începuturi, istoria canonului biblic, a sinoadelor şi a scrierilor apocrife, dovezile istorice care sprijină poziţia hermeneuticii moderne asupra anumitor pasaje biblice introduse sau modificate de-a lungul timpului.

Bibliografie

• Baggini, J. (2003). Atheism: A very short introduction. Oxford: Oxford University Press.
• Buckley, M. J. (1987). At the origins of modern atheism. New Haven, CT: Yale University Press.
• Cudworth, Ralph, The True Intellectual System of the Universe: the first part, wherein all the reason and philosophy of atheism is confuted and its impossibility demonstrated (1678).
• d'Holbach, P. H. T. (1770). The system of nature. Electronic versions:
  • complete text (pdf)
  • complete text (html)
• Flew, Antony (1984). The Presumption of Atheism. New York: Prometheus.
  • complete text (html)
• Hitchens, Christopher (2001). Letters to a Young Contrarian. New York: Basic Books.
• Krueger, D. E. (1998). What is atheism?: A short introduction. New York: Prometheus.
• LePoidevin, R. (1996). Arguing for atheism: An introduction to the philosophy of religion. London: Routledge.
• Mackie, J. L. (1982). The miracle of theism: Arguments for and against the existence of God. Oxford: Oxford University Press.
• Martin, M. (1990). Atheism: A philosophical justification. Philadelphia, PA: Temple University Press.
• Martin, M., & Monnier, R. (Eds.). (2003). The impossibility of God. New York: Prometheus.
• Nielsen, K. (2001). Naturalism and religion. New York: Prometheus.
• Robinson, Richard (1964). An Atheist's Values Oxford: Clarendon Press.
• Smith, G. H. (1979). Atheism: The Case Against God. New York: Prometheus.
  • Excerpt: The Scope of Atheism (html)
• Smith, G. H. (1990). Atheism, Ayn Rand, and Other Heresies. New York: Prometheus.
  • Excerpt: Defining atheism (html)
• Stein, G. (Ed.). (1985). The encyclopaedia of unbelief (Vols. 1-2). New York: Prometheus.

Note

1. ^ Broadman Press. Old Greek word, not in LXX, only here in N.T
2. ^ Karen Armstrong, A History of God, 1999, ISBN 0-09-927367-5}}
3. ^ The Cambridge Companion to Atheism. Cambridge University Press. 2006. ISBN 0521842700.

Legături externe

La Wikicitat găsiţi citate legate de Ateism.

• Ateism (DEX)
• Pagina românească despre ateism

Vezi şi

• Agnosticism
• Argumente împotriva existenţei lui Dumnezeu
• Argumente pentru existenţa lui Dumnezeu
• Controversa creaţie-evoluţionism
• Deism
• Dumnezeu
• Listă atei
• Monoteism
• Panteism
• Pandeism
• Raţionalism
• Religie
• Scepticism
• Secularism