Animism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Animismul ^[1] (latină anima "spirit" apoi "suflet") este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor şi a fenomenelor naturii, precum şi prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de animism a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor^[2] într-un studiu apărut in anul 1871, Primitive Culture, pentru a desemna primul stadiu religios, un "minim de religie", având ca sursă dorinţa omului de a-şi explica fenomene enigmatice din propria viaţă (somnul, visele, halucinaţiile, bolile) sau credinţa că orice om are un suflet autonom care-l poate părăsi temporar (în somn sau în leşin) sau definitiv (prin moarte).

Cuprins 1 Animismul 2 Generalităţi 3 Evanghelizarea triburilor animiste 4 Omonimie în medicina secolului al XVIII-lea 5 Note 6 Bibliografie 7 Legături externe 8 Vezi şi

[modifică] Animismul

Animismul este o formă de religie care atribuie un suflet^[3] animalelor, fenomenelor şi obiectelor naturale.^[4]

[modifică] Generalităţi

Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie şi manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii şi influenţează mult hinduismul popular şi Islamul, dar şi creştinismul. Cei mai mulţi practicanţi ai animismului (sau tradiţiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe şi nu are nimic de-a face cu oamenii. În orice caz, există întotdeauna vreun fel de legendă sau promisiune că ei vor fi aduşi, în vreun fel sau altul, înapoi la Dumnezeu. Practic vorbind, spiritele sunt cele mai importante realităţi ale acestor oameni în vieţile lor mundane şi de aceea sunt şi numiţi “animişti”, ceea ce înseamnă închinători la spirite.

Există trei feluri de spirite în animism:

Ancestrale: spiritele strămoşilor morţi care se crede că sunt prezenţi şi se preocupă de binele respectivului trib sau familie în vreun fel.

Spirite ale naturii: asociate cu fenomenele naturii (tunete, furtuni, secete sau altele asemenea) şi cu obiectele neînsufleţite (cum ar fi stânci, râuri, copaci etc.).

Animale: ei consideră că orice animal are un spirit.

Frica pătrunde şi poate controla, pe întreaga durată a vieţii cuiva, chiar şi vieţile oamenilor educaţi, fiindcă aproape orice poate aduce mânia vreunui spirit asupra unei persoane. Aceste spirite trebuie mereu îmblânzite pentru a nu se mânia, dar mai sunt chemate şi pentru a aduce bunăstarea sau blestemul asupra cuiva. Deoarece spiritele pot locui şi obiectele neînsufleţite, deseori ceea ce pare inocent, cum ar fi un cuţit găsit în apropierea casei cuiva, poate provoca teamă. Ar putea însemna că persoana a fost blestemată. Oamenii caută protecţie prin brăţări speciale sau alte obiecte, numite fetişuri, primite de la un vraci. Mulţi animişti care devin creştini continuă să cheme spiritele pentru a obţine ajutor practic fiindcă uneori misionarii occidentali i-au lăsat cu impresia că Dumnezeul Bibliei oferă doar mântuire spirituală într-o altă lume. Atunci când se îmbolnăvesc, misionarii îi trimit la doctor; pentru problemele agricole sau cu vitele sunt trimişi la fermier. Dar ei se duc la vraci şi la spiritele lor pentru a primi ajutor practic.

Păcatul şi vina sunt înţelese ca aspecte sociale şi ceremoniale şi sunt asociate cu răspunderile pe care le au oamenii în trib sau cu spiritele. Omul este văzut ca o parte a ciclului vieţii şi este o verigă a întregii creaţii, nu un administrator al creaţiei aşa cum învaţă creştinismul. Acest ciclu al vieţii se întinde până la zeii ancestrali, care pot fi oamenii din mitologie ce au luat forma diverselor animale. Există deseori un animal-totem sau un obiect special al unui trib sau familii care este sacru pentru acel zeu. Războinicii, genealogiile şi familia sunt foarte preţuite în aceste societăţi. Ei consideră foarte important să ai copii astfel încât spiritul tău să devină un strămoş care să fie venerat şi căruia să i se aducă jertfe (de obicei mâncare, pentru a nu înfometa).

[modifică] Evanghelizarea triburilor animiste

Deseori aceste grupuri tribale primesc cel mai bine Evanghelia. Religia lor constă dintr-o sumă de tradiţii preluate de la generaţiile anterioare, deci nu este un set de convingeri trăite cu stricteţe, cum se întâmplă în religiile mai sus amintite. Spre deosebire de cele trei religii de mai sus, la religia animistă am putea spune că este un vid conceptual (sistemul teologic / filozofic lipseşte). Tocmai de aceea tribalii sunt mai uşor de abordat, având în vedere şi natura lor ospitalieră (în cele mai multe cazuri) şi curioasă. În India, de exemplu, tribalii vin la Domnul Isus în număr mare. Tocmai de aceea creştinismul este numit, religia robilor, a săracilor, a celor excluşi din societate. Tribalii sunt în afara castelor recunoscute (harijen - denumire dată de Gandhi acestora, care înseamnă „fiii lui Dumnezeu”)^[5].

[modifică] Omonimie în medicina secolului al XVIII-lea

Nu trebuie să apară confuzia dintre termenul animism, care este o formă de "religie", pe care îl analizează articolul de faţă şi termenul animism, care este o "doctrină fiziologico-medicală a lui Stahl^[6], care explică faptele vitale prin intervenţia sufletului; vitalism".

[modifică] Note

1. ^ Definiţia animismului cf. "Dicţionar Enciclopedic", vol. I (A-C), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 76: "Credinţă în duhuri, spirite, suflete, ca realităţi distincte de corp, în genere în imagini supranaturale, suprasenzoriale, reprezentate în conştiinţa religioasă ca agenţi acţionând în întreaga natură şi diriguind obiectele şi fenomenele lumii materiale, inclusiv omul. Animismul este prezent ca element component în toate religiile".
2. ^ Sir Edward Burnett Tylor (n. în 1832- d. 1917) a fost un antropolog britanic, evoluţionist, fiind primul sociolog care a stabilit o teorie a animismului, în lucrarea sa: Primitive Culture (în româneşte: Cultura primitivă), apărută în anul 1871.
3. ^ latină anima
4. ^ Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
5. ^ Din Dicţionarul de mitologie generală
6. ^ Georg Ernst Stahl (n. 21 octombrie 1660 - d. 14 mai 1734), chimist şi medic german, născut la Ansbach (Bavaria) şi mort la Berlin.

[modifică] Bibliografie

• Dicţionar Enciclopedic, vol. I (A-C), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993.
• Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
• Le Petit Robert 1, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Le Robert, Paris, 1992.
• Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
• Webster's Seventh New Collegiate Dictionary, G. & C. Merriam Company, Publishers, Springfield, Massachusetts, U. S. A., 1971.

[modifică] Legături externe

• en Animism, Rinri, Modernization; the Base of Japanese Robotics
• en Urban Legends Reference Pages: Weight of the Soul[1]

• fr Explications détaillées de ce qu'on appelait animisme au XVIIIe siècle sur le site de Imago Mundi - Explicaţii detaliate despre ceea ce se numea animism în secolul al XVIII-lea
• fr L'animisme est-il une religion? - Animismul este o religie?

[modifică] Vezi şi

• Vaudou
• Gnaoua
• Transă
• Medium
• Sincretism
• Şamanism
• Hipnoză
• Vrăjitor
• Meditaţie