Antigen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna februarie 2006.

Antigen (greacă: anti=contra şi geano=a naşte, a genera) este termenul care defineşte orice substanţă de origine endogenă sau exogenă, care, odată ajunsă în organism, nu este recunoscută ca proprie şi determină apariţia unui răspuns imun, ce vizează neutralizarea şi eliminarea ei. Odată pătrunse în organism antigenele pot determina:

• 1. Sinteza de molecule de anticorpi, care le recunosc specific.
• 2. Instalarea memoriei imunologice ("amintirea" organismului despre întâlnirile anterioare avute cu acelaşi antigen).
• 3. Apariţia eventuală a unor reacţii imune aberante: reacţii alergice, autoimune etc.

[modifică] Condiţii de antigenicitate

Pentru ca o substanţă să fie antigen trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

• Să fie substanţă non-self, străină de moleculele organismului, dar nu în sensul din vorbirea curentă. În anumite condiţii, structuri proprii ale organismului pot fi considerate "străine" de către sistemul imunitar. Este o noţiune chimică, legată de secvenţa lanţului de aminoacizi din structura proteinelor. Fiecare proteină din organism are o secvenţă proprie de aminoacizi, recunoscută ca "self" (proprie) de sistemul imunitar. Dacă sunt înlocuiţi aminoacizii din anumite poziţii, structura proteinei se modifică. Efectorii imunităţii sesizează imediat modificările şi nu mai recunosc molecula, considerând-o "străină". De aceea antigenele pot fi exogene şi endogene.
• Să aibă masă moleculară mai mare de 40 kDa.
• Să îşi menţină arhitectura în spaţiu (structură sterică).
• Să persiste în ţesuturi o perioadă de timp suficientă pentru a produce un răspuns imun.
• Să aibă un grad de înrudire filogenetică cât mai îndepărtat de ţesuturile organismului inoculat. Cu cât sursa este mai îndepărtată filogenetic, cu atât reacţia la stimulul antigenic este mai puternică.

O substanţă care îndeplineşte toate condiţiile, în afară de masa moleculară, se numeşte haptenă. Exemple de haptene: penicilinele şi foarte multe alte medicamente. Haptenele pot căpăta proprietăţi antigenice atunci când se leagă de molecule mai mari, de cele mai multe ori proteine. Aşa se întâmplă cu medicamentele, care deşi au masă moleculară mică, pot da reacţii alergice foarte intense, deoarece se leagă de proteinele plasmatice.

[modifică] Clasificarea antigenelor

[modifică] Clasificarea antigenelor în funcţie de origine

[modifică] Antigene exogene

Antigenele exogene sunt antigene ce pătrund în organism din mediul extern, prin contact, inhalare, ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-presenting cells) - de fapt macrofage - şi sunt fragmentate. După acest proces APC expun aceste fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea devin active şi secretă citokine. Citokinele sunt substanţe ce pot activa limfocitele T citotoxice, limfocitele B, macrofagele şi alte celule.

Antigenele exogene sunt mai numeroase decât antigenele endogene, şi pot fi impărţite în trei categorii:

• 1. Antigene naturale: formează categoria cea mai cuprinzătoare. Aici sunt incluse toate macromoleculele naturale din virusuri, microorganisme, fungi, plante şi animale. După dimensiuni se disting antigene moleculare (solubile) şi antigene corpusculare.
• 2. Antigene artificiale: antigene naturale, modificate chimic prin cuplarea, cel mai adesea covalentă, cu una sau mai multe molecule mici, care le conferă o nouă individualitate antigenică şi o nouă specificitate de combinare cu anticorpii, în raport cu molecula de origine. Antigenele artificiale s-au obţinut, în principal, pornind de la moleculele proteice.
• 3. Antigene sintetice: sunt polimeri de aminoacizi, cu secvenţă cunoscută, obţinuţi in vitro.

[modifică] Antigene endogene

Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate de celulele organismului, ca rezultat normal al metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecţii bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene sunt expuse pe supfaţa celulei împreună cu moleculele MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce lizează celula-ţintă.

Antigenele endogene pot fi împărţite în trei categorii:

• 1. Antigene self (autogen): antigene endogen ce stimulează producerea de anticorpi, generând o reacţie autoimună.
• 2. Antigene tumorale: antigene ce sunt prezentate de MHC de clasă I pe suprafaţa celulelor tumorale.
• 3. Antigene virale.

[modifică] Clasificarea antigenelor după înrudirea filogenetică

Idioantigene: Sunt antigene specifice fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului major de histocompatibilitate (MHC, după iniţialele în limba engleză).
Izoantigene: Sunt antigene de grup, specifice doar unei părţi a populaţiei, de ex. antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B).
Alloantigene: Sunt antigene de specie, de ex. majoritatea antigenelor bacteriene.

Acest articol legat de medicină este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. Vezi Proiectul Medicină.