Charles de Secondat, baron de Montesquieu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Charles de Secondat, Baron de Montesquieu

Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu (18 ianuarie 1689 – 10 februarie 1755), de regulă menţionat doar ca Montesquieu, s-a născut în castelul din la Brède lângă Bordeaux într-o familie de magistraţi aparţinând micii nobilimi.[1] A fost una din cele mai complexe figuri ale iluminismului francez.

A activat în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la Bordeaux, devenind preşedintele acestuia (1716 - 1728) după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moştenit titlul şi funcţia. În 1728, a devenit membru al Academiei Franceze.

Opera sa majoră, Scrisori persane (1721), "profundă alegorie a dragostei, moralei, politicii şi religiei" [2], s-a bucurat de un succes imens şi imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecţii de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia şi de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat şi a criticat instituţiile franceze.

În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertaţie istorică ştiinţifică asupra înfloririi şi decăderii Romei, Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence (Consideraţii asupra cauzelor măreţiei şi decadenţei romanilor), în care afirmă că "Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile sunt extrem de vulnerabile".[3]

Spiritul legilor (1748), debutează cu o scurtă discuţie despre legi în general. În cartea I, Capitolul III, susţine că "legea în general este raţiunea omenească în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ iar legile politice şi civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se aplică această raţiune omenească"[4] Scopul deliberat a lui Montesquieu în această carte este să explice legile umane şi legile sociale. Conform lui, tot ceea ce există are legile sale, "Divinitatea" are legile sale, "lumea materială" şi "substanţele superioare omului" au, la rândul lor, legi proprii. Cartea este un studiu comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie şi despotism), fiind realizat sub influenţa ideilor lui John Locke.

Una din teoriile majore prezentate în lucrare este cea a separării puterilor în stat, cea conform căreia puterile guvernului trebuie separate şi echilibrate pentru a garanta libertatea individului. Cartea îşi păstrează şi în prezent importanţa istorică, fiind una dintre operele care au influenţat tranşant elaborarea Constituţiei Statelor Unite ale Americii, care la rândul său, a influenţat decisiv scrierea a numeroase constituţii a multor state ale lumii.

[modifică] Operă

Les causes de l'écho
Les glandes rénales
La cause de la pesanteur des corps
La damnation éternelle des païens (1711)
Système des Idées (1716)
Lettres persanes (1721)
Le temple de Gnide (1724), roman
Histoire véritable d'Arsace et Isménie (1730), roman
Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence (1734)
De l'esprit des lois (1748)
La défense de « L'Esprit des lois » (1750)
Pensées suivies de Spicilège