Absolutism luminat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Absolutismul sau despotismul luminat a reprezentat un curent de idei şi practici politice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales monarhiilor din centrul şi estul Europei. În noua concepţie de guvernare se îmbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale filosofiei luminilor. Din această simbioză a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat situaţia popoarelor din Europa Centrală şi Răsăriteană. Politica reformistă se caracterizează printr-un ansamblu de păsuri luate de la mivelul monarhiei, concentrate în domeniul administraţiei, justiţiei şi finanţelor, pentru a consolida statul feudal prin înglobarea elementelor capitaliste.

În noua concepţie de guvernare, statutul monarhului apare schimbat. Puterea acestuia nu mai este de natură divină, ci este o delegare a puterii poporului; suveranul nu mai apare ca un trimis al lui Dumnezeu, ci ca un părinte al poporului său.

În ciuda diversităţii formelor de manifestare, noua concepţie de guvernare are unele trăsături comune: un absolutism centralizator, o ierarhie a funcţionarilor, o furie a guvernării (concretizată prin intervenţia statului în economie, învăţământ, religie), o concepţie unitară de guvernare.

Gândirea economică a monarhilor luminaţi era mercantilismul. Se urmărea o balanţă comercială activă, monarhia sprijinind activitatea manufacturieră şi comercială. În plan social, statul intervine, din considerente fiscale şi umanitare, în raporturile dintre ţărani şi nobili, dorind să facă din fiecare locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, având în frunte suveranul care devine deţinătorul tuturor pârghiilor statului. Caracterul naţionalist al activităţii de stat face ca educaţia să devină o problemă de guvernare.

Cât priveşte religia, importanţa Bisericii este menţinută, dar ea este subordonată puterii de stat care caută să-i reglementeze activitatea. Printre cei mai cunoscuţi despoţi luminaţi au fost Maria Tereza şi Iosif al II-lea (Imperiul Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a (Rusia) şi Constantin Mavrocordat (Ţările române).