Cavnic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cavnic

[[Imagine:{{{imagine}}}\|300px]]

stemă	amplasare

Amplasare

47°39′39″N, 23°52′40″E

Ţară

România

Judeţ

Maramureş

Atestare documentară

1336

Populaţie (2002)

5.205

Suprafaţă

47,17 km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudinea medie

550-1.050 m n.m.

Localităţi
componente

{{{componenţă}}}

Primar

MARIUS MARGINIAN PSD 2004

Sit web

ro http://www.cavnic.ro

Poziţia oraşului în cadrul regiunii

[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Cavnic]]

Harta administrativă a oraşului

Cavnic (numit local şi Capnic, maghiară Kapnikbánya, germană Kapnik) este un oraş minier în judeţul Maramureş.

[modifică] Geografie

Este situat într-o zonă muntoasă, la poalele munţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la o altitudine între 550 şi 1.050, la 32 km est de municipiul Baia Mare.

[modifică] Istorie

Cavnicul a fost pentru prima dată atestat documentar ca sat, în 1336, cu numele de Capnic. Numele său derivă de la numele râului, care la rândul său derivă din cuvântul de origine slavă „kopaonik”, care înseamnă „a săpa”. Mineritul în zonă datează din perioada romană.

Oraşul a fost distrus de otomani în 1460 şi de tătari în 1717. Tot în decursul secolului XVIII a suferit de epidemii de ciumă şi holeră. Abia spre sfârşitul secolului a început să se refacă. În 1761 s-a înfiinţat judecătoria minieră locală şi în 1763 s-a emis prima concesiune minieră, care deschidea dezvoltarea exploatărilor miniere.

Cavnicul a fost declarat oraş la 17 februarie 1968. În anii '70 s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. In 2001 si 2003 s-au construit două piste de ski la „Icoana” si "Roata", moteluri, case de oaspeţi şi un hotel, într-un demers de a dezvolta potenţialul turistic al zonei.

[modifică] Demografie

Recensământul maghiar din 1910 consemna o populaţie de 3.517 locuitori, dintre care 1.864 maghiari, 1.604 români şi 49 germani. 1.497 erau declaraţi romano-caolici, 1.890 greco-catolici şi 89 de evrei.

La recensământul din 2002 avea 5.205 locuitori, dintre care 4.205 români, 911 maghiari, 54 romi, 18 germani şi 17 de alte naţionalităţi.^[1]

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

[modifică] Economie

Mineritul şi turismul sunt principalele sectoare de activitate. Aici se exploatează şi se prelucrează minereuri complexe cu conţinut de plumb, zinc şi cupru.

[modifică] Obiective turistice

Biserica romano-catolică „Sfânta Varvara” din 1812;
„Stâlpul tătarilor” pe care se află următoarea inscripţie latină: Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris (În anul 1717 până aici au ajuns tătarii).
Paltinul secular (Acer pseudoplatanus), înalt de 30 m, cu diametrul trunchiului de 1,32 m.
„Logolda” - ruinele unei topitorii de aur din secolul XIX.