Axiomă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol trebuie pus în formatul standard Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna februarie 2006.

Cuvântul axiomă este un cuvânt provenit din limba greacă veche în care αξιωμα (axioma), înseamnă: "care ste socotit demn sau convenabil" sau "care este considerat evident prin sine însuşi/de la sine", opinie, teză admisă. Iniţial, axiomele au fost propoziţii (enunţuri) al căror adevăr era socotit evident, adevăr care îşi avea originea în practică. Pentru unii filosofi greci din antichitate, reprezenta o afirmaţie considerată ca fiind evidentă, şi care nu mai trebuia dovedită. Cuvântul provine din αξιοειν (axioein), care înseamnă "a considera demn", care, la rândul său, provine din αξιοσ (axios), care înseamnă "demn".
Sensul iniţial al acestui cuvânt a fost, "a gândi corect" sau "a gândi potrivit unei situaţii anume". Denumirea a fost folosită întâi de pitagoreeni (sec. 6-5 î. Hr.).

O dată cu evoluţia ştiinţelor, termenul axiomă a încetat să mai evoce ideea de adevăr evident din punct de vedere intuitiv, devenind o propoziţie, care împreună cu alte propoziţii fixate ale unui sistem axiomatic, permite deducerea teoremelor unei anumite teorii.

Astăzi, se acceptă în general următoarele interpretări ale noţiunii:

• O propoziţie, regulă, lege, principiu ori maximă care este general acceptat/ă fie datorită valorii conţinute în formularea sa, merit intrinsec al conţinutului său ori datorită evidenţei sale necondiţionate. Astfel, în viziunea unor gânditori, precum Francisc Bacon şi Immanuel Kant, se pot detaşa vizibile nuanţe de interpretare.
  • În viziunea lui Bacon (Francisc Bacon), axioma este o regulă empirică şi/sau o generalizare bazată pe experienţă.
  • În viziunea lui Kant (Immanuel Kant), axioma este o propoziţie intermediară sintetică (în sensul de a fi sinteza mai multor opinii), ce trebuie să fie considerată a priori discursului referitor la o anumită temă.
• În sens mult mai larg ştiinţific, axioma este o afirmaţie de sine stătătoare referitoare la nişte termeni iniţiali sau la nişte concepte de bază, ce nu sunt şi/sau nu pot fi definibili/e. În acest sens se poate vedea articolul despre axiomele geometriei euclidiene sau postulatele geometriei euclidiene.