Arnică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Arnica montana | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||
|
|||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||
| Arnica montana L. |
|||||||||||||
Arnica creste in regiunile de munte, inpodobind pasunile cu florile ei galbene - aurii. Poporul o mai numeste podbal de munte, carul - padurilor, cujda sau carul - zânelor. De la aceasta planta se folosesc florile - flores arnicae - mai rar planta intreaga si radacina. Ele contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica. Din florile acestei plante se prepara un ceai care se foloseste sub forma de gargara in laringita si raguseala.
Mai ales din florile de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in proportie de 10-20 g la 100 g apa, se utilizeaza ca pansament ca antiseptic si cicatrizant al ranilor. In amestec cu apa de plumb aceasta tinctura are proprietatea de a descongestiona umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se pun 100 g tinctura, cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub forma de comprese, invioreaza tenurile palide. Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picaturi de tinctura (care se procura de la farmacie), dimineata si seara, in amestec cu apa indulcita, cu zahar sau ceai. In general, nu se recomanda a se lua intern, deoarece provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, iar in cantitati prea mari, paralizeaza centrii nervosi.
 |
Acest articol despre botanică este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
