Antisemitism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Antisemitismul denumeşte o atitudine (politică, socială etc.) ostilă faţă de evrei numai pentru faptul că sunt evrei. Poate lua diverse forme: învăţături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, de exemplu cartea lui Martin Luther "Evreii şi minciunile lor", carte în care Luther scrie că evreii sunt otrăvitori de fântâni şi ucigaşi de copii furaţi, sau alt exemplu, predicile (Omiliile) lui Ioan Gură-de-Aur (Hrisostom), în care acesta instigă sau citează pe cei care instigă la ură religioasă contra evreilor (1). Antisemitismul poate include opinii stereotipe şi prejudecăţi, sau forme politice care pot merge de la încercarea de a discrimina, izola şi oprima, până la violenţa fizică contra evreilor. Antisemitismul este în esenţă o formă de intoleranţă etnico-religioasă, ca şi xenofobia sau rasismul. În Israel au fost arestaţi tineri antisemiţi şi neonazişti , rude de evrei. Există şi un “antisemitism evreiesc” interpretat ca internalizarea de către unii evrei a stereotipurilor antisemite dominante în societăţile non-iudaice în mijlocul cărora aceştia trăiesc. ^[1]^[2]^[3]

[modifică] Evul Mediu

În Evul Mediu începu crearea de ghettouri în care evreii erau forţaţi să locuiască (2.) Printre primele şi cu existenţa cea mai lungă dintre ghetto-uri, a fost renumitul ghetto creat de Papa Paul al IV-lea (în 1555), căci consecutiv instituirii lui, papalitatea a menţinut timp de secole ceea ce va fi cunoscut de istorie ca "ghetto-ul roman", el fiind un model precursor cu veacuri al planului de segregare şi discriminare nazistă, fiind desfiinţat doar odată cu ocuparea Romei de către Armata populară sprijinită de trupele lui Napoleon în 1870 (3). În Evul Mediu, acuzaţii obişnuite contra evreilor erau otrăvirea fântânilor şi a râurilor(4), uciderea de copii creştini în scopul preparării de azime pascale cu sângele lor (acuza de omor ritual), transformarea în diavoli, vrăjitoare si alte fiinţe satanice. O credinţă extrem de răspândită şi persistentă, pe cât este de absurdă şi ilogică de altfel, era şi aceea exprimată de ideea "evreului rătăcitor" (der ewige Jude, le juif errant, the wandering jew), care fusese blestemat să strabată mereu pământul în lung şi-n lat.

[modifică] Epoca modernă

[modifică] Bibliografie

"The Changing Face of Anti-Semitism : From Ancient Times to the Present Day", Walter Laqueur, p.27.
Britannica on line, 2007, tema despre ghetto.
"The Changing Face of Anti-Semitism : From Ancient Times to the Present Day", Walter Laqueur.
"The Changing Face of Anti-Semitism : From Ancient Times to the Present Day", Walter Laqueur, p.91.
Britannica on line, 2007, tema despre acuza de omor ritual (blood libel) se află pe pagina 46 (din 213) la intrarea "Iudaism" ("Judaism", în original).
Antisemitism, britannica on line, page 2/7: In the ancient Greco-Roman world, religious differences were the primary basis for anti-Semitism. In the Hellenistic Age, for instance, Jews' social segregation and their refusal to acknowledge the gods worshiped by other peoples aroused resentment among some pagans, particularly in the 1st century BCE–1st century CE. Unlike polytheistic religions, which acknowledge multiple gods, Judaism is monotheistic — it recognizes only one god. However, pagans saw Jews' principled refusal to worship emperors as gods as a sign of disloyalty. Although Jesus of Nazareth and his disciples were practicing Jews and Christianity is rooted in the Jewish teaching of monotheism, Judaism and Christianity became rivals soon after Jesus was crucified by Pontius Pilate, who executed him according to contemporary Roman practice. Religious rivalry was theological. It soon also became political.