Alhazen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

'Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haitham'

Ibn Al-Haitham, pe o bancnotă irakiană
Născut	965 Basra
Decedat	1039 Cairo
Rezidenţă	Arabia, Spania
Domeniu	filozofie, teologie, matematică, fizică, astronomie, optică, anatomie, oftalmologie

Abu Ali al-Hasan Ibn Al-Haitham (în arabă, أبو علي الحسن بن الهيثم‎, latinizat, Alhazen) (n. 965 - d. 1039) a fost savant arab^{[1][2] [3]} (sau persan^[4][5][6], după alţi autori). Printre domeniile în care a adus contribuţii, putem enumera: filozofia, teologia, matematica, fizica, astronomia, optica, anatomia, oftalmologia şi multe altele (ştiinţa în general).

Cuprins 1 Biografie 2 Contribuţii 2.1 Filozofie 2.2 Teologie 2.3 Matematică 2.4 Geometrie 2.5 Teoria numerelor 2.6 Astronomie 2.7 Critica adusă teoriei lui Ptolemeu 2.8 Optică 3 Posteritate 4 Apreciere şi recunoştinţă 5 Note 6 Vezi şi 7 Legături externe

[modifică] Biografie

S-a născut în Basra şi a fost educat la Bagdad. Îşi începe cariera ştinţifică în oraşul natal. Este convocat de califul Al-Hakim, pentru a reliza un proiect de regularizare a Nilului, care inunda Egiptul an de an. Misiunea lui Alhazen nu a dat niciun rezultat şi, deoarece califul era furios datorită eşecului, Alhazen se preface că este bolnav psihic. Este nevoit să rămână intr-un fel de arest (de fapt califul îi acorda "îngrijire") o bună perioadă de timp, până în 1021, când moare Al-Hakim. În această perioadă, Alhazen scrie celebrul său tratat de optică.

Mai târziu, Alhazen călătoreşte în Spania, unde întreprinde diverse cercetări ştiinţifice, cărora le-a dedicat diverse cărţi.

[modifică] Contribuţii

[modifică] Filozofie

În lucrarea sa, Risala fi’l-makan ("Tratat asupra locului"), Alhazen critică concepţia lui Aristotel în problematica spaţiului, a locului (topos). Fizica lui Aristotel considera locul ca fiind o limitare bidimensională a obiectului conţinut. Dimpotrivă, Al-Hazen demonstrează că locul ("al-makan") este imaginea tridimensională a spaţiului vid dintre suprafeţele interioare ale corpului, arătând astfel că locul este strâns legat de spaţiu, anticipând concepţia lui René Descartes din lucrarea sa Extensio scrisă cu 6 secole mai târziu.

Ulterior, în Qawl fi al-Makan ("Discurs asupra locului"), Al-Hazen realizează o geometrizare a spaţiului, demers criticat de Abd al-Latif (susţinător al lui Aristotel) în lucrarea acestuia, Fi al-Radd ‘ala Ibn al-Haytham fi al-makan ("Respingere a spaţiului lui Al-Hazen").

[modifică] Teologie

Al-Hazen a fost unul dintre marii susţinători ai islamismului sunit, creat de şcoala lui Al-Ash'ari, în opoziţie cu cel şiit.^[7]

Şi Al-Hazen a scris despre teologia islamică, în care discută despre profeţii şi elaborează un sistem filozofic prin care să discearnă profeţiile false de cele adevărate.

Al-Hazen abordează religia islamică cu scepticismul specific omului de ştiinţă. Dacă omul este din naştere imperfect (numai Allah fiind perfect), atunci, pentru revelarea adevărului şi dezvăluirea misterelor naturii, nu trebuie să ne bazăm pe părerile noastre, ca simpli muritori, trebuie să lăsăm Universul să vorbească despre el însuşi.^[8]

[modifică] Matematică

Al-Hazen este continuatorul operei lui Euclid şi Thabit ibn Qurra. Sistematizează capitolele secţiuni conice şi Teoria numerelor, se ocupă şi de geometria analitică şi de conexiunile dintre algebră şi geometrie.

Lucrările sale matematice au influenţat geometria lui René Descartes şi calculul infinitezimal al lui Isaac Newton.^[9]

[modifică] Geometrie

Al-Hazen dezvoltă geometria analitică, stabilind astfel legătura dintre geometrie şi algebră. De asemenea, a descoperit formula sumei primelor 100 de numere naturale (pe care, mai târziu, şi Carl Friedrich Gauss a obţinut-o, chiar tânăr fiind), dar printr-o metodă geometrică^[10]

Al-Hazen face una din primele încercări de a demonstra axioma paralelelor a lui Euclid utilizând metoda reducerii la absurd.^[11], introducând astfel conceptele de mişcare şi transformare geometrică^[12]. Ca recunoaştere, unii autori denumesc patrulaterul lui Lambert ca find patrulaterul Lambert - Al-Hazen.^[13]

Contribuţiile lui Al-Hazen în domeniul geometriei au avut o remarcabilă influenţă asupra geometrilor islamici de mai târziu, ca Omar Khayyám şi Nasir al-Din al-Tusi şi apoi asupra lui Witelo, Gersonides, Alfonso, John Wallis şi Giovanni Girolamo Saccheri.^[14]

[modifică] Teoria numerelor

Al-Hazen se ocupă de numerele perfecte, fiind primul care deduce că orice număr perfect par este de forma:

  unde     este număr prim.

E drept că demonstraţia sa nu este prea riguroasă; a reuşit-o Euler, câteva secole mai târziu.^[15]

[modifică] Astronomie

[modifică] Critica adusă teoriei lui Ptolemeu

În lucrarea sa, Al-Shukūk ‛alā Batlamyūs ("Îndoieli în privinţa lui Ptolemeu"), scrisă între 1025 şi 1028, Alhazen critică mai multe scrieri ale lui Ptolemeu, printe care Almagesta, Ipotezele planetare şi Optica, precizând erorile şi contradicţiile găsite aici. ^[16]

Alhazen subliniază faptul că Ptolemeu utilizează artificii matematice^[17] şi teorii nedemonstrate doar pentru a salva aparenţele anumitor fenomene. Să nu uităm că marele savant islamic era adeptul empirismului, al teoriei ştiinţifice bazate pe experiment şi observaţie.

[modifică] Optică

Cea mai celebră lucrare a lui Alhazen este celebrul său tratat de optică în 7 volume, Kitab al-Manazir ("Carte de optică"), scris în perioada 1011 - 1021^[18] şi care poate fi considerată, precum cartea lui Isaac Newton, Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, ca fiind una din cărţile cu cel mai puternic impact asupra evoluţiei fizicii, deoarece introduce metoda ştiinţifică şi iniţiază o adevărată revoluţie în domeniile opticii şi al percepţiei vizuale.^[19]

Tratatul a fost tradus în latină în jurul anului 1200, iar în 1572 a fost tipărită de Friedrich Risner cu titlul Opticae thesaurus: Alhazeni Arabis libri septem, nuncprimum editi; Eiusdem liber De Crepusculis et nubium ascensionibus şi s-a bucurat de o mare reputaţie în perioada Evului Mediu.^[20]

Studiile lui Alhazen au influenţat dezvoltarea ulterioară a opticii şi ne referim aici la câteva aplicaţii practice, cum ar fi: telescopul, microscopul şi aparatul fotografic.^[21] Marele erudit islamic se ocupă şi de subiecte ca: lentila, oglinda, reflexia, refracţia luminii, descompunerea acesteia în culori, vederea binoculară, viteza finită a luminii, propagarea rectilinie a acesteia.

De aceea, pentru editarea acestui Tratat de optică, Alhazen a fost considerat părintele opticii.

[modifică] Posteritate

Alhazen poate fi considerat unul dintre cei mai mari fizicieni ai tuturor timpurilor, cel puţin al epocii medievale. Opera sa a dăinuit, nefiind egalată peste 6 secole până în vremurile lui Johannes Kepler.^[22]

[modifică] Apreciere şi recunoştinţă

Ca semn de recunoştinţă şi apreciere a valorii sale, numele lui Alhazen este purtat de:

• un crater de pe Lună;
• asteroidul "59239";
• Centrul de cercetare în domeniul energiei atomice din Teheran.

De asemenea pe bancnota irakiană de 10.000 de dinari emisă în 2003 se află imaginea sa.

[modifică] Note

1. ^ Vernet, J. "Ibn al- Hayt̲h̲am , Abū ʿalī al-Ḥasan b. al-Ḥasan (or Ḥusayn) b. al-Hayt̲h̲am al-Baṣrī al-Miṣrī ." Encyclopaedia of Islam. Edited by: P. Bearman , Th. Bianquis , C.E. Bosworth , E. van Donzel and W.P. Heinrichs. Brill, 2008. Brill Online. 04 April 2008 [1]
2. ^ "Alhazen," Microsoft® Encarta® Online Encyclopedia 2007 http://encarta.msn.com © 1997-2007 Microsoft Corporation. All Rights Reserved. [2]
3. ^ Alhazen, Ibn al-Haytham (c. 965-1038). Accesat la data de 2008-01-23.
4. ^ Understanding History by John Child, Paul Shuter, David Taylor - Page 70
5. ^ Science and Human Destiny by by Norman F. Dessel, Richard B. Nehrich, Glenn I. Voran - Page 164
6. ^ The Journal of Science, and Annals of Astronomy, Biology, Geology by James Samuelson, William Crookes - Page 497
7. ^ Vezi Ştiinţa în filozofia islamică
8. ^ Vezi comentariul pe marginea Coranului
9. ^ Faruqi, Yasmeen M. (2006), "Contributions of Islamic scholars to the scientific enterprise", International Education Journal 7 (4): 391–396
10. ^ J. Rottman. A first course in Abstract Algebra, Chapter 1
11. ^ vezi Math.Rutgers.edu
12. ^ Victor J. Katz (1998), History of Mathematics: An Introduction, p. 269, Addison-Wesley, ISBN 0321016181
13. ^ Boris Abramovich Rozenfelʹd (1988), A History of Non-Euclidean Geometry: Evolution of the Concept of a Geometric Space, p. 65. Springer, ISBN 0387964584
14. ^ Boris A. Rosenfeld and Adolf P. Youschkevitch (1996), "Geometry", in Roshdi Rashed, ed., Encyclopedia of the History of Arabic Science, Vol. 2, p. 447-494 [470], Routledge, London and New York:
15. ^ O'Connor, John J. & Robertson, Edmund F MacTutor History of Mathematics archive
16. ^ Langermann, Y. Tzvi, ed. and trans. (1990), Ibn al-Haytham's On the Configuration of the World, Harvard Dissertations in the History of Science, New York: Garland, ISBN 0824000412 .
17. ^ În primul rând este vorba despre acel ecuant, concept matematic introdus, în mod artificial, speculativ (nu bazat pe observaţii) de către Ptolemeu, pentru a explica mişcările aparente ale planetelor. Conform teoriei ptolemaice, planetele parcurg nişte traiectorii complicate: un epiciclu care se roteşte la rându-i într-un cerc numit deferent. În acea perioadă ne aflăm sub deplina stăpânire a teoriei geocentrice.
18. ^ Steffens, Bradley (2006), Ibn al-Haytham: First Scientist, Morgan Reynolds Publishing, ISBN 1599350246
19. ^ Hatfield, Gary (1996), "Was the Scientific Revolution Really a Revolution in Science?", in Ragep, F. J.; Ragep, Sally P. & Livesey, Steven John, Tradition, Transmission, Transformation: Proceedings of Two Conferences on Pre-modern Science held at the University of Oklahoma, Brill Publishers, p. 500, ISBN 9004091262
20. ^ Smith, A. Mark (2001), Alhacen's theory of visual perception: a critical edition, with English translation and commentary, of the first three books of Alhacen's De aspectibus, the medieval Latin version of Ibn al-Haytham's Kitab al-Manazir, vol. 1, Philadelphia: American Philosophical Society, p. xxi, ISBN 9780871699145
21. ^ Power, Richard (University of Illinois) (April 18, 1999), "Best Idea; Eyes Wide Open", New York Times. Retrieved on 23 January 2008
22. ^ Dr. A. Zahoor and Dr. Z. Haq (1997). Quotations from Famous Historians of Science Cyberistan. Retrieved on 2008-01-23

[modifică] Vezi şi

• Listă de oameni de ştiinţă arabi

[modifică] Legături externe

• en Alhazen la Mac Tutor History
• en Eric W. Weisstein, Alhazen (ca. 965–1039) at ScienceWorld
• en The Miracle of Light – un articol UNESCO despre Ibn Haitham
• en A. I. Sabra, Ibn al-Haytham: Brief life of an Arab mathematician
• fr Operele lui Alhazen de la Université Louis Pasteur
• de Viaţa şi opera lui Alhazen