Aristotel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filozofi greci Filozofia antică
Portretul lui Aristotel, sculptură de Lysippos, Muzeul Luvru
Nume - Αριστοτέλης, Aristotelēs
Naştere - 384 î.Hr. Stagira
Deces - 7 martie 322 î.Hr.
Şcoală/tradiţie - Materialism şi Empirism
Interese principale
Politica
Idei importante
episteme, categorii
Influenţe	A influenţat
Platon	Alexandru cel Mare, Toma de Aquino, Creştinism

Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.

[modifică] Date biografice

Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.

Rămas orfan de copil, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. În 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârşi educaţia tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare). În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală – Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările. În 323 î. Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea şcolii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său.

[modifică] Opera

Ca şi magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale s-au păstrat aproape în totalitate. Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) şi profunzime, a stat la baza gândirii medievale creştine şi islamice şi a fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menţiona 145), s-au păstrat 47.

Opera sa cuprinde:

[modifică] Discursuri cu caracter retoric

Elogiul lui Platon
Elogiu către Alexandru
Elegia pentru Eudemos

[modifică] Dialoguri în genul celor platonice

Despre filosofie
Despre justiţie
Despre poeţi - păstrate fragmentar

[modifică] Tratate de erudiţie

Constituţia atenienilor
Istoria animalelor (Historia Animalium)
Despre cer (De caelo)

[modifică] Lucrările lui Aristotel sunt împărţite în cinci categorii şi formează Corpus Aristotelicum

[modifică] Scrieri de logică

Organon – scrierile de logică (titlul "Organon" nu îi apatţine lui Aristotel)
- Categorii (Categoriae)
- Despre interpretare (De Interpretatione)
- Analitica Primă (Analytica Priora)
- Analitica Secundă (Analytica Posteriora)
- Topica (Topica)
- Respingerile Sofistice (De Sophisticis Elenchis)

[modifică] Scrieri despre ştiinţă

(184a) Fizica (Physica)
(268a) Despre cer (De Caelo)
(314a) Despre generare şi corupere (De Generatione et Corruptione)
(338a) Meteorologicele
(391a) Despre Univers (De Mundo) *
(402a) Despre suflet (De Anima)
(436a) Scurte tratate naturale (Parva Naturalia):
- Despre simţuri şi sensibile (De Sensu et Sensibilibus)
- Despre memorie şi reamintire (De Memoria et Reminiscentia)
- Despre somn şi veghe (De Somno et Vigilia)
- Despre vise (De Insomniis) *
- Despre divinaţie (De Divinatione per Somnum)
- Despre lungimea şi scurtimea vieţii (De Longitudine et Brevitate Vitae)
- Despre tinereţe şi bătrâneţe (De Juventute et Senectute)
- Despre respiraţie (De Respiratione)
(481a) Despre spirit (De Spiritu) *
(486a) Istoria animalelor sau Descrierea animalelor (Historia Animalium)
(639a) Despre părţile animalelor (De Partibus Animalium)
(698a) Despre mişcarea animalelor (De Motu Animalium)
(704a) Despre deplasarea animalelor (De Incessu Animalium)
(715a) On the Generation of Animals (De Generatione Animalium)
(791a) Despre culori (De Coloribus) *
(800a) Despre lucruri auzite (De audibilibus)*
(805a) Fizionomica (Physiognomonica) *
(815a) Despre plante (De Plantis) *
(830a) Despre minuni auzite (Mirabilibus Auscultationibus) *
(847a) Probleme mecanice (Mechanica) *
(859a) Probleme sau Întrebări (Problemata) *
(968a) Despre liniile indivizibile (De Lineis Insecabilibus) *
(973a) Despre poziţia şi denumirile vânturilor (Ventorum Situ et nominibus) *
(974a) Despre Melissus, Xenophanes şi Gorgias (MXG) *

[modifică] Scrieri metafizice

(980a) Metafizica (Metaphysica)

[modifică] Scrieri etice

(1094a) Etica Nicomahică (Ethica Nicomachea)
(1181a) Etica Mare (Magna Moralia) *
(1214a) Etica eudemică (Ethica Eudemia)
(1249a) Despre virtuţi şi vicii (De Virtutibus et Vitiis Libellus) *
(1252a) Politica (Politica)
(1343a) Economicele (Oeconomica)

[modifică] Scrieri estetice

(1354a) Retorica (Ars Rhetorica)
Retorica lui Alexandru (Rhetorica ad Alexandrum) *
(1447a) Poetica (Ars Poetica)

[modifică] Scriere în afara Corpus Aristotelicum

Constituţia atenienilor (Athenaion Politeia)

Cópii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII – XIII.

[modifică] Concepte

Filosofia = ştiinţă a cauzelor prime, o cercetare a fiinţei ca fiinţă

Substanţă = Fiinţa în sine, imuabilă (identică cu sine). Acel tip de realitate a cărei existenţă nu este dependentă de altceva (v. Categorii, 2). În acest sens, substanţa poate fi universală, adică substanţă secundă (ca gen, specie, esenţă), respectiv particulară sau substanţă primă (înţeleasă ca individual).

Materia = "Forma în potenţă" sau "potenţialitate pură". Fiinţa în potenţă, în stare nedeterminată (virtualitate).

Forma = fiinţa în act, determină materia (energie)

Primul Motor = cauza mişcării din lume; este mişcătorul nemişcat, Act pur, imaterial, gândire pură (divinitatea supremă)

Omul = este un compus din materie şi formă. Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanţă primă, şi corpul trebuie înţeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca şi corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanţă având ca formă sufletul intelectiv.

= fiinţă morală, capabilă de acţiuni în vederea binelui

= fiinţă socială "zoon politikon" (vieţuitoare socială), tinde în mod natural să trăiască în stat şi foloseşte statul drept mijloc pentru dobândirea autarhiei, adică a condiţiei necesare practicării virtuţii dianoetice.

= caută frumosul, arta fiind o imitaţie a realităţii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)

Statul = anterior familiei şi individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate

Statul = scopul său este fericirea, dobândită ca stare ce însoţeşte practicarea virtuţilor; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt aristocraţia (poate degenera în oligarhie), republica (poate degenera în demagogie – guvernarea celor inculţi)

Ştiinţele = sunt:

Teoretice (matematică, fizică, metafizică)
Practice (etică, politică, economie)
Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)

Adevărul = corespondenţa conceptelor cu realitatea

Logica = introducere şi pregătire a tuturor ştiinţelor, analiză a legilor gândirii (care sunt şi legi ale realităţii)

Categoriile = modalităţile de exprimare a fiinţei: Substanţa, Cantitatea, Calitatea, Relaţia, Locul, Timpul, Poziţia, Averea, Pasiunea, Acţiunea. Substanţa semnifică faptul de a fi (fiinţa nedeterminată), în timp ce restul de nouă categorii exprimă determinaţii ale substanţei. Substnţa este o realitate care nu are nevoie de altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează realităţi a căror existenţă depinde de substanţă ("nu pot fi în afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2).

Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr

Platon şi Aristotel de Raphael

[modifică] Vezi şi

[modifică] Referinţe

Constantin Noica, Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel, ed.Academiei. Bucureşti, 1968
Anton Dumitriu, Logica lui Aristotel, în Istoria logicii, ed.Tehnică, Bucureşti, 1993
Alberto Jori, Aristotele, ed. Bruno Mondadori, Milano 2003.
Sorin Vieru, Începuturi de semantică logică la comentatorii antici ai "Categoriilor" , ed.Academiei, Bucureşti, 1972
Mircea Florian, Cosmologia elenă în "Revista de filozofie", nr.1,2,3/1929
Elena Anghel, Substanţă şi devenire la Aristotel, în "Revista de filozofie", nr.2/1995
Gheorghe Vlăduţescu, Experienţă şi inducţie la Aristotel, ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975
W.Windelband, Istoria filozofiei greceşti, ed. Moldova, Iaşi, 1995
Martin Heidegger, Despre esenţa şi conceptul lui ΦYΣΙΣ, în "Repere pe drumul gândirii", ed.Politică, Bucureşti, 1988

[modifică] Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Aristotel

La Wikicitat găsiţi citate legate de Aristotel.

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Aristotel

Filozofi antici

Peripateticieni

See also ebooksgratis.com: no banners, no cookies, totally FREE.