Alexandr Ilici Ulianov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandr Ilici Ulianov (în limba rusă Александр Ильич Ульянов ) (1866-8 mai 1887) a fost fratele mai mare al lui Vladimir Ilici Lenin, un revoluţionar rus, unul dintre liderii mişcării Pervomartovţi.
În 1883, a absolvit liceul din Simbirsk cu medalia de aur şi a fost admis la Universitatea din Sankt Peterburg unde s-a specializat în ştiinţele naturii (de asemenea cu medalia de aur primită pentru lucrarea sa de zoologie). Alexandr a participat la întruniri ilegale, demonstraţii şi a dus activităţi de propagandă printre studenţi şi oamenii muncii. În 1886, a devenit membru al "facţiunii teroiste" a partidului Narodnaia Volia. A fost unul dintre autorii programului de acţiune care avea influenţe marxiste evidente.
Recunoscând clasei muncitoare calitatea de "nucleu al partidului socialist", programul Narodnaia Volia afirma rolul iniţiativei intelectualităţii în lupta cu autocraţia, teroarea fiind un mijloc de luptă.
Ulianov şi camarazii săi au început pregătirile pentru asasinarea ţarului Alexandru al III-lea dar, pe 1 martie 1887, au fost arestaţi, în principal datorită nepriceperii în organizarea muncii în ilegalitate, neglijenţei în purtarea corespondenţei şi, se pare, datorită trădării. În timpul procesului, Ulianov a ţinut în faţa judecătorilor un discurs politic în loc să se apere în vreun fel.
Pe 8 mai, Alexandr Ulianov şi tovarăşii săi: Pahomii Andreiuşkin , Vasili Gheneralov , Vasili Osipanov şi Petr Şevîrev au fost condamnaţi la moarte şi executaţi. Până în ultima clipă, Alexandr Ulianov a refuzat rugăminţile mamei sale de a cere graţierea din partea ţarului, considerând că nu este moral să ceară îndurare de la autocratul pe care plănuiseră să-l ucidă.
Executarea fratelui său, Alexandr, a avut o mare influenţă asupra tânăului Vladimir, radicalizându-l şi implicându-l din ce în ce mai mult în mişcarea protestatară studenţească şi în eforturile de propagandă revoluţionară, lucru care avea să-i aducă exmatricularea de la Universitatea din Kazan.
