Sicilia (èbbica và nnala)
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
La duminazzioni và nnala dâ Sicilia accuminciau ntô 440, câ cunquista dû re Gensericu, e si cunchiuriu tra lu 484 e lu 496, sutta a lu regnu di Guntamundu, ca pirdìu Lilibbeu, l'ùltima cità và nnala nta l'ìsula.
Gensericu addivintau re ntô 428, â morti di sò frati Gundericu. Dopu ca cunquistau tuttu lu Nord di l'Àfrica, nta lu 440 s'ammiscau a li bèrberi; a Cartà ggini, unn'era la sò basi, misi a puntu na granni flotta e cu chissa, nta lu stissu annu, sbaracau ntâ Sicilia. Li và nnali accuminzaru a razziari l'ìsula, distruggennu Palermu e mpidennu macari ê navi bizzantini di Teodosio II di apprudari ppi pruvari a cummà ttiri li bà rbari.
Ntô 442 chiddu c'aristava di lu mpiru rumanu d'uccidenti ricanuscìu li cunquisti và nnali e vinni accusì criatu nu statu veru e propiu. Ntô 476 Odoacre, re di l' eruli, accuminciau na sanguinusa guerra contru li và nnali, pigghià nnusi quasi tutta la Sicilia cu nu tribbutu. L'unica ruccaforti và nnala aristau Lilibbeu.
Sottu a Guntamundu, niputi di Genserico, tra lu 484 e lu 496, la Sicilia fu cunquistata tutta para di l'ostrogoti.