Childeric I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Childeric I (c. 437- c. 482) a fost regele merovingian al francilor salieni din 457 până la moartea sa.
[modifică] Domnia
I-a succedat tatălui său Merovech (Latinizat Meroveus sau Merovius) ca rege, în 457 sau 458. Împreună cu războinicii săi franci, şi-a stabilit capitala la Tournai, pe pământurile primite în calitate de foederatus al romanilor, şi, pentru un timp, a păstrat pacea cu aliaţii săi.
În jurul anului 463, în Orléans, împreună cu generalul roman Aegidius, care îşi avea baza la Soissons, i-a înfrânt pe vizigoţi, care doreau să îşi extindă teritoriul pe malurile râului Loara. După moartea lui Aegidius, el l-a ajutat în primul rând pe Comes ("contele") Paul de Angers, împreună cu armată mixtă de galo-romani şi franci, învingându-i pe goţi şi luând pradă de război. Odoacru a ajuns la Angers dar Childeric a sosti în ziua următoare, şi o bătălia a avut loc. Contele Paul a fost ucis, iar Childeric a ocupat oraşul. Childeric, după cucerirea oraşului Angers, a urmat o bandă de războinici saxoni către insulele de la vărsarea Loarei în Oceanul Atlantic şi i-a masacrat acolo. Schimbând alianţele, i s-a alăturat lui Odoacru, după cum susţine Grigore de la Tours, pentru a opri o armată de alamani care voiau să invadeze Italia.
A murit în 481 şi a fost îngropat la Tournai, lăsând în urmă un fiu Clovis, care a devenit apoi rege al francilor.