Centura Kuiper

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Schiţă imaginând Centura Kuiper şi ipoteticul, mult mai îndepărtatul Norul Oort.

Centura Kuiper (în engleză, [The] Kuiper belt, pronunţie /ˈkaɪpɚ/) este centura de materie primordială ce înconjoară Sistemul Solar, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar (actualmente se consideră că se află la între 30 UA şi 50 UA depărtare faţă de Soare).

Obiectele astronomice (sau cereşti) ce se află în aşa-zisul Disc împrăştiat (în engleză conform, scattered disk) sunt cele care poartă un nume colectiv de obiecte trans-Neptuniene.

Interacţiunea cu planeta Neptun, a cărui rezonanţă orbitală de 2 : 1 este cunoscută pentru crearea de distorsiuni de revoluţie a tuturor obiectelor cereşti ale căror orbite intersectează pe cea a planetei, este şi cauza presupusă a limitei aparente de 48 UA (a se vedea şi Distribuţie orbitală, de mai jos), deşi modelele existente azi trebuie să explice multe puncte neclare ale modelului şi teoriei.

De curând, în această zonă au fost descoperite trei potenţiale planete: 2003UB313 (diametru 2600 km), Charon (1250 km), Quaoar (circa 1250 km) şi Sedna (1600 km). 2003UB313, cel mai mare obiect descoperit în Sistemul Solar de la identificarea lui Triton în 1846, este mai mare decât Pluto şi are chiar şi o mică lună. Această planetă orbitează în jurul Soarelui în 560 de ani tereştri şi se află la 15 miliarde de kilometri de Soare.

Centura Kuiper a fost denumită astfel în cinstea lui Gerard Peter Kuiper (1905 - 1973), astronom olandez-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.