Campionatul Mondial de Fotbal
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
Campionatul Mondial de Fotbal |
|
|---|---|
 |
|
| Fondată | 1930 |
| Regiune | Internaţională (FIFA) |
| Număr de echipe | 32 (în formatul actual) |
| Deţinătoarea trofeului |  Italia |
| Cel mai de succes club | Brazilia (5 trofee) |
 Campionatul Mondial de Fotbal |
|
Campionatul Mondial de Fotbal este cea mai importantă competiţie ce se dispută între echipele naţionale. Este împărţită în preliminarii (calificări) şi turneul final. Preliminariile se dispută pe durata a 1 an, fiecare continent având propriile reguli de calificare. Turneul final are loc o dată la 4 ani şi se dispută la începutul verii pe durata unei luni (aproximativ). Toate meciurile se dispută în aceeaşi ţară, care este stabilită de FIFA cu cel puţin 4 ani înainte. Prima ediţie a avut loc în anul 1930 în Uruguay, iar ultima în 2006 în Germania. Următoarea ediţie este programată pentru anul 2010 şi se va disputa în Africa de Sud. Campionatul Mondial de Fotbal este unul dintre cele mai importante evenimente ale planetei.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Uruguay 1930
Visul Preşedintelui FIFA, Jules Rimet, s-a împlinit când Uruguay a găzduit ediţia inaugurală a Campionatului Mondial de Fotbal, chiar în anul în care serba centenarul. Doar 4 naţionale din Europa s-au aventurat în călătoria peste ocean (Belgia, Franţa, România şi Iugoslavia), iar finala s-a disputat între echipe din America de Sud, Uruguay învingându-şi vecinii din Argentina cum au făcut şi în 1928 în finala Olimpică. Gazdele au triumfat cu 4-2 pe noul stadion Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali.
Italia 1934
Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1 în prima finală de Campionat Mondial disputată pe pamânt european cu un gol marcat în prelungiri de Angelo Schiavio. A fost prima şi singura ediţie în care o echipă nu şi-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe. Singurul meci disputat de România a fost înfrângerea cu 2-1 în faţa Cehoslovaciei.
Franţa 1938
Antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie câştigând al doilea trofeu consecutiv cu o echipă reformată a Italiei. Italia a învins în finală pe Ungaria după ce a trecut în semifinale de Brazilia căreia îi lipsea golgeterul Leonidas. Acesta marcase 3 dintre goluri în partida cu Polonia.
Brazilia 1950
Brazilienii au construit cel mai mare stadion al lumii, Maracana, fiind determinaţi să organizeze Campionatul Mondial în ediţia 1950. Totuşi, visul lor de a deveni campioni mondiali s-a năruit chiar pe acest stadion, Uruguay câştigând cel de-al doilea titlu în faţa a 175.000 de oameni uluiţi. Nu a fost singura surpriză a turneului deoarece, debutanta Anglia, a fost învinsă de Statele Unite cu 1-0.
Elveţia 1954
Germania de Vest a fost câştigătoarea surpriză a ediţiei din 1954, revenind de la 2 goluri în faţa Ungariei într-o finală denumită "Miracolul de la Berna". Ungaria era neînvinsă de 31 de meciuri şi marcase 25 de goluri până la finală, 8 dintre ele chiar în poarta Germaniei în faza grupelor în victoria cu 8-3. Meciul fusese precedat de o altă victorie cu scor fluviu, Ungaria-Koreea 9-0. Totuşi, Fritz Walter a fost cel care a ridicat trofeul Jules Rimet şi nu Ferenc Puskas.
Suedia 1958
Primul trofeu câştigat de Brazilia a fost în ediţia din 1958, organizată de Suedia. În acest turneu şi-a arătat clasa pentru prima dată marele jucător Pele, care avea doar 17 ani. A marcat 6 goluri, 2 dintre ele în finala împotriva Suediei. Franţa a ieşit deasemenea în evidenţă, Just Fontaine marcând 13 goluri care au dus formaţia "Les Bleus" pe locul 3.
Chile 1962
Brazilia a fost câştigătoarea meritată, păstrând trofeul după finala în care a învins-o pe Cehoslovacia cu 3-1. În acest turneu, alt mare jucător şi-a arătat talentul, Garrincha. Pele fiind accidentat, Garrincha a făcut ca lipsa acestuia să nu fie simţită, purtând naţionala "Seleçao" spre victorie şi terminând pe primul loc din clasamentul golgeterilor.
Anglia 1966
Ţara care a inventat fotbalul, Anglia, a găsit în sfârşit formula succesului. Cele 3 goluri marcate de Geoff Hurst în finala contra Germaniei de Vest au contribuit decisiv la succes, deşi discuţia dacă mingea a trecut sau nu de linia porţii la unul din şuturile sale continuă până astăzi. În această ediţie a apărut un nou erou, este vorba despre Eusebio care a marcat 9 goluri - 4 dintre ele în poarta Koreei care a eliminat Italia - ducând Portugalia pe locul 3.
Mexic 1970
Pentru prima dată în istorie, Campionatul Mondial a fost televizat în culori şi nimic nu a strălucit mai mult decât tricoul galben al Braziliei. Cu Pele din nou în formă şi Jairzinho marcând în fiecare din cele 6 meciuri, băieţii lui Mario Zagalo au fost de neoprit şi au învins în finală pe Italia, câştigând trofeul pentru a treia oară. Deşi a fost turneul Brazilei, neamţul Gerd Muller a contribuit şi el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiţiei.
Germania 1974
Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan Neeskens. Este memorabilă şi performanţa Poloniei, al cărei jucător Grzegorz Lato a marcat golul victoriei în finala mică contra Braziliei.
Argentina 1978
Argentina, ţara gazda, a câştigat trofeul pentru prima dată după ce a învins pe Olanda în prelungirile finalei. Mario Kempes a asigurat victoria marcând de 2 ori în ultimul act, de asemenea a câştigat şi trofeul de golgeter al competiţiei. Brazilia a ratat calificarea în finală deoarece Argentina a învins cu 6-0 selecţionata Perului, departajarea facându-se la golaveraj dar a câştigat finala mică împotriva Italiei.
Spania 1982
Paolo Rossi a fost eroul din Spania, cele 6 goluri marcate de el aducând cel de-al treilea titlu în Italia. Azzuri au învins în finală cu 3-1 Germania, echipă care câştigase primul meci decis de loviturile de departajare din istoria campionatului modial, într-o semifinală dramatică împotriva Franţei. Dacă Italia a câştigat aurul, Brazilia a fost cea mai spectaculoasă echipă, până când hat-trick-ul lui Rossi i-a eliminat din competiţie.
Mexic 1986
Campionatul Mondial de Fotbal s-a întors în Mexic în turneul dominat de driblingurile lui Diego Maradona. Argentina a învins Germania de Vest în finală dar meciul din sferturi împotriva Angliei rămâne memorabil pentru 2 dintre cele mai faimoase goluri din istorie marcate de Maradona: golul marcat cu mâna şi golul marcat după o cursă fantastică începută la jumătatea terenului. Franţa lui Michel Platini a fost oprită în semifinale dar a învins Belgia în finala mică.
Italia 1990
A fost fără îndoială triumful lui Franz Beckenbauer, care a devenit campion ca antrenor al Germaniei după ce fusese campion ca jucător. Deşi s-au marcat puţine goluri, ediţia din Italia 1990 a fost una dintre cele mai dramatice, de la golurile golgeterului italian Toto Schillaci, la lacrimile englezului Paul Gascoigne şi până la sprintul spre sferturi al camerunezului Roger Milla.
S.U.A. 1994
Ediţia din America 1994 a fost un succes uriaş, având cei mai mulţi suporteri prezenţi, şi s-a terminat cu Brazilia celebrând un nou titlu după 24 de ani. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario şi Bebeto, italianul Roberto Baggio - cel care a ratat penalty-ul decisiv în prima finală decisă la 11 metri - românul Gheorghe Hagi şi columbianul Carlos Valderrama. Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în faţa Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanţă din istoria naţionalei României.
Franţa 1998
Ţara fondatorului Cupei Mondiale, Jules Rimet, s-a bucurat de o vară fantastică, fotbaliştii francezi gustând pentru prima dată gloria Cupei Mondiale, după victoria în faţa Braziliei din finala în care Zinedine Zidane a marcat 2 goluri. A fost prima ediţie cu 32 de echipe participante. Printre debutante s-a numărat Croaţia, golurile marcate de Davor Suker ducând-o până pe locul 3. Este ultima ediţie la care a participat echipa naţională a României.
.svg/22px-Flag_of_Japan_(bordered).svg.png){kind=small}
Coreea de Sud şi Japonia 2002
Brazilia a câştigat pentru a cincea oară trofeul după o finală în care Ronaldo a marcat ambele goluri în victoria cu 2-0 în faţa Germaniei. A fost prima ediţie găzduită de Asia, ambele ţări organizatoare, Japonia şi Coreea de Sud, ajungând până în optimi respectiv semifinale. Un turneu al surprizelor, a început cu victoria Senegalului împotriva Franţei şi s-a terminat cu Turcia câştigând finala mică.
Germania 2006
Italia a câştigat pentru a patra oară trofeul, în ediţia 2006 disputată în Germania, învingând Franţa la loviturile de departajare. Dacă partea urâtă a competiţiei a fost eliminarea lui Zidane în finală, partea frumoasă a fost spiritul de echipă al italienilor. A fost o ediţie specială şi pentru gazde, golurile lui Miroslav Klose asigurând medalia de bronz a Germaniei.
[modifică] Finale
Uruguay 1930
| 30 iulie 1930 | |||
| Uruguay |
4-2 | Argentina |
Montevideo / Estadio Centenario
Arbitru: Langenus Jan (Belgia) |
| Pablo Dorado 12' Pedro Cea 57' Victoriano Santos Iriante 68' Hector Castro 89' |
[[1]] | Carlos Peucelle '20 Guillermo Stabile '37 |
Italia 1934
| 10 iulie 1934 | |||
| Italia |
2-1 |  Cehoslovacia |
Roma / Nazionale PNF
Arbitru: Eklind Ivan (Suedia) |
| Raimondo Orsi '81 Angelo Schiavio '95 |
[[2]] | Antonin Puc '76 |
Franţa 1938
| 19 iunie 1938 | |||
| Italia |
4-2 |  Ungaria |
Paris/Colombes / Olympique
Arbitru: Capdeville George (Franţa) |
| Gino Colaussi '6 Silvio Piola '16 Gino Colaussi '35 Silvio Piola '82 |
[[3]] | Pal Titkos '8 Gyorgy Sarosi '70 |
Brazilia 1950
| 16 iulie 1950 | |||
| Uruguay |
2-1 | Brazilia |
Rio de Janeiro / Estádio do Maracanã
Arbitru: Reader George (Anglia) |
| Juan Schiaffino '66 Alcides Ghiggia '79 |
[[4]] | Friaca '47 |
Elveţia 1954
| 4 iulie 1954 | |||
| Germania de Vest |
3-2 | Ungaria |
Berna / Wankdorf
Arbitru: Ling William (Anglia) |
| Max Morlock '10 Helmut Rahn '18 Helmut Rahn '84 |
[[5]] | Ferenc Puskas '6 Zoltan Czibor '8 |
Suedia 1958
| 29 iunie 1958 | |||
| Brazilia |
5-2 | Suedia |
Solna / Rasunda
Arbitru: Guigue Maurice (Franţa) |
| Vava '9 Vava '32 Pele '55 Zagallo '68 Pele '90 |
[[6]] | Nils Liedholm '4 Agne Simonsson '80 |
Chile 1962
| 17 iunie 1962 | |||
| Brazilia |
3-1 | Cehoslovacia |
Santiago de Chile / Nacional
Arbitru: Latychev Nikolaj (URSS) |
| Amarildo '17 Zito '69 Vava '78 |
[[7]] | Josef Masopust '15 |
Anglia 1966
| 30 iulie 1966 | |||
| Anglia |
4-2 | Germania |
Londra / Wembley
Arbitru: Dienst Gottfried (Elveţia) |
| Geoff Hurst '18 Martin Peters '78 Geoff Hurst '101 Geoff Hurst '120 |
[[8]] | Helmut Haller '12 Wolfgang Weber '89 |
Mexic 1970
| 21 iunie 1970 | |||
| Brazilia |
4-1 | Italia |
Mexico City / Estadio Azteca
Arbitru: Gloeckner Rudi (Germania de Est) |
| Pele '18 Gerson '66 Jairzinho '71 Carlos Alberto '86 |
[[9]] | Roberto Boninsegna '37 |
Germania 1974
| 7 iulie 1974 | |||
Olanda  |
1-2 | Germania de Vest |
Munchen / Olympiastadion
Arbitru: Taylor John (Anglia) |
| Johan Neeskens '2 (pen) | [[10]] | Paul Breitner '25 (pen) Gerd Muller '43 |
Argentina 1978
| 25 iunie 1978 | |||
| Argentina |
3-1 | Olanda |
Buenos Aires / Estadio Monumental Antonio Vespucio Liberti
Arbitru: Gonella Sergio (Italia) |
| Mario Kempes '38 Mario Kempes '105 Daniel Bertoni '116 |
[[11]] | Dick Nanninga '82 |
Spania 1982
| 11 iulie 1982 | |||
| Italia |
3-1 | Germania de Vest |
Madrid / Santiago Bernabeu
Arbitru: Coelho Arnaldo (Brazilia) |
| Paolo Rossi '57 Marco Tardelli '69 Alessandro Altobelli '81 |
[[12]] | Paul Breitner '83 |
Mexic 1986
| 29 iunie 1986 | |||
| Argentina |
3-2 | Germania de Vest |
Mexico City / Azteca
Arbitru: Arppi Filho Romualdo (Brazilia) |
| Jose Brown '23 Jorge Valdano '55 Jorge Burruchaga '83 |
[[13]] | Karl-Heinz Rummenigge '74 Rudi Voeller '80 |
Italia 1990
| 8 iulie 1990 | |||
| Germania de Vest |
1-0 | Argentina |
Roma / Stadio Olimpico
Arbitru: Codesal Mendez Edgardo (Mexic) |
| Andreas Brehme '85 (pen) | [[14]] |
S.U.A. 1994
| 17 iulie | |||
| Brazilia |
3-2 (0-0) (0-0) |
Italia |
Los Angeles / Rose Bowl
Arbitru: Puhl Sandor (Ungaria) |
| Dunga Branco Romario |
[[15]] | Demetrio Albertini Alberino Evani |
Franţa 1998
| 12 iulie 1998 | |||
| Brazilia |
0-3 | Franţa |
Saint-Denis / Stade de France
Arbitru: Belqola Said (Maroc) |
| Zinedine Zidane '27 Zinedine Zidane '46 Emmanuel Petit '90 |
[[16]] |
Coreea de Sud şi Japonia 2002
| 30 iunie 2002 | |||
| Germania |
0-2 | Brazilia |
Yokohama / International Stadium Yokohama
Arbitru: Collina Pierluigi (Italia) |
| [[17]] | Ronaldo '67 Ronaldo '79 |
Germania 2006
| 9 iulie | |||
| Italia |
5-3 (1-1) (1-1) |
Franţa |
Berlin / Olympiastadion
Arbitru: Elizondo Horacio (Argentina) |
| Zinedine Zidane '7 (pen) Sylvain Wiltord Eric Abidal Willy Sagnol |
[[18]] | Marco Materazzi '19 Andrea Pirlo Marco Materazzi Daniele de Rossi Alessandro del Piero Fabio Grosso |
În anul 1950 nu a existat o finală. Campioana a fost decisă după disputarea meciurilor într-o grupă de 4 echipe. Totuşi, înaintea ultimei etape doar Brazilia şi Uruguay mai puteau câştiga grupa. Aceste 2 echipe urmau să se întâlnească chiar în ultima etapă. Un egal ar fi avantajat Brazilia deoarece avea 1 punct mai mult.
[modifică] Participarea României
Uruguay 1930
Prima participare a echipei naţionale a României la un Campionat Mondial de Fotbal a avut loc chiar în anul inaugural 1930 în ediţia găzduită de Uruguay. La acel turneu s-au format 4 grupe, o grupă de 4 echipe şi trei grupe de câte 3 echipe, fiecare câştigătoare urmând să se califice în semifinale. România a fost plasată în grupa 3 (grupa C) alături de Uruguay şi Peru. Prima partidă s-a disputat între România şi Peru, echipa noastră reuşind să învingă cu scorul de 3-1. Adalbert Desu a marcat chiar în primul minut al acelei partide. A urmat egalarea în minutul 75, iar pe final, în minutul 85, ai noştri au înscris de 2 ori prin Ştefan Barbu şi Constantin Stanciu. A urmat victoria Uruguayului în faţa Perului, pentru ca în ultima etapă să se joace finala grupei între România şi Uruguay. Cele 4 goluri marcate de Dorado, Scarone, Anselmo şi Cea au calificat echipa gazdă în semifinalele competiţiei.
| 14 iulie 1930 | |||
România  |
3-1 |  Peru |
Montevideo / Pocitos
Arbitru: Warnken Alberto (Chile) |
| Adalbert Desu '1 Ştefan Barbu '85 Constantin Stanciu '85 |
[[19]] | Luis Souza '75 |
| 21 iulie 1930 | |||
| Uruguay |
4-0 | România |
Montevideo / Centenario
Arbitru: Rego Almeida (Brazilia) |
| Pablo Dorado '7 Hector Scarone '26 Pelegrin Anselmo '31 Pedro Cea '35 |
[[20]] |
Italia 1934
România a fost prezentă şi la cea de-a doua ediţie a Campionatului Mondial de Fotbal găzduită de Italia. De data aceasta, competiţia s-a disputat după un format diferit. Nu s-au mai format grupe şi s-au disputat direct optimi de finală. România a întâlnit Cehoslovacia şi a pierdut cu scorul de 2-1 după ce a deschis scorul în minutul 11 prin Ştefan Dobai, dar echipa ce urma să devină vicecampioană mondială a întors scorul în minutele 50 şi 67.
| 27 mai 1934 | |||
| Cehoslovacia |
2-1 | România |
Trieste / Littorio
Arbitru: Langenus Jan (Belgia) |
| Antonin Puc '50 Oldrich Nejedly '67 |
[[21]] | Ştefan Dobai '11 |
Franţa 1938
În 1938, în ediţia ce a avut loc în Franţa, povestea s-a repetat. Competiţia s-a desfăşurat după acelaşi format folosit cu 4 ani în urmă, iar România a fost eliminată încă din primul tur de Cuba. De data aceasta însă, a fost nevoie de o rejucare a meciului deoarece acesta se terminase la egalitate 3-3. În rejucarea ce a avut loc după 4 zile Cuba a învins cu 2-1. Echipa care a eliminat România urma să fie zdrobită cu 8-0 de Suedia în sferturile de finală.
| 5 iunie 1938 | |||
Cuba  |
3-3 | România |
Toulouse / Chapou
Arbitru: Scarpi D. (Italia) |
| Hector Socorro '41 Tomas Fernandez '61 Juan Tunas '101 |
[[22]] | Silviu Bindea '38 Iuliu Baratki '88 Silviu Bindea '93 |
| 9 iunie 1938 | |||
| Cuba |
2-1 | România |
Toulouse / Chapou
Arbitru: Birlem Alfred (Germania) |
| Hector Socorro '51 Carlos Oliveira '53 |
[[23]] | Ştefan Dobai '28 |
Mexic 1970
România revine la un turneu final de campionat mondial după 32 de ani şi joacă într-o "grupă de foc" împotriva Angliei, Braziliei şi Cehoslovaciei. Geoff Hurst, jucătorul care marcase de 3 ori în finala disputată de Anglia cu 4 ani în urmă în faţa Germaniei de Vest, înscrie şi în poarta românului Stere Adamache în victoria cu 1-0 a primului meci al grupei C. Urmează apoi meciul cu Cehoslovacia, echipă care pierduse la scor în faţa Braziliei în prima etapă, 4-1. Ladislav Petras deschide scorul repede, în minutul 5, dar Sandu Neagu şi Florea Dumitrache din penalty marchează golurile care aduc a doua victorie a României la un campionat mondial. Echipa noastră avea şanse la calificarea în sferturi, dar starurile Braziliei, Pele şi Jairzinho, au spulberat orice speranţă.
| 2 iunie 1970 | |||
| Anglia |
1-0 | România |
Guadalajara / Jalisco
Arbitru: Ramsey Alf (Anglia) |
| Geoff Hurst '65 | [[24]] |
| 6 iunie 1970 | |||
| România |
2-1 | Cehoslovacia |
Guadalajara / Jalisco
Arbitru: De Leo Diego (Mexic) |
| Alexandru Neagu '52 Florea Dumitrache (pen) '75 |
[[25]] | Ladislav Petras '5 |
| 10 iunie 1970 | |||
| Brazilia |
3-2 | România |
Guadalajara / Jalisco
Arbitru: Marschall Ferdinand (Austria) |
| Pele '19 Jairzinho '22 Pele '67 |
[[26]] | Florea Dumitrache '34 Emerich Dembrowski '84 |
Italia 1990
După o pauză de 20 de ani, România revine la turneul final al campionatului mondial. De data aceasta, cu o generaţie nouă, care urma să fie denumită mai târziu "generaţia de aur", datorită rezultatelor remarcabile de la mondialele din 1990, 1994 şi 1998. Deşi a picat într-o grupă grea, România a trecut pentru prima dată de primul tur al competiţiei. Victoria cu 2-0 în faţa Uniunii Sovietice şi înfrânferea cu 2-1 în faţa Camerunului au făcut ca meciul cu Argentina din ultima etapă să fie un meci decisiv. S-a terminat egal, 1-1, şi România se califica în optimi datorită golaverajului mai bun şi trimitea acasă echipa lui Diego Maradona. În optimi, România a întâlnit Irlanda de Nord, echipă ce se calificase după 3 egaluri, cu Anglia, Egipt şi Olanda. Nu s-a marcat nici un gol şi s-a ajuns la loviturile de departajare. Irlandezii au marcat de 5 ori din 5 şuturi, dar românii au ratat prin Timofte şi astfel, Irlanda de Nord a fost echipa ce s-a calificat în sferturi, fază în care a fost eliminată de Italia.
| 9 iunie 1990 | |||
Uniunea Sovietică  |
0-2 | România |
Bari / Stadio San Nicola
Arbitru: Cardellino De San Vicente Juan (Uruguay) |
| [[27]] | Marius Lăcătuş '42 Marius Lăcătuş '57 (pen) |
| 14 iunie 1990 | |||
Camerun  |
2-1 | România |
Bari / Stadio San Nicola
Arbitru: Silva Arce Hernan (Chile) |
| Roger Milla '76 Roger Milla '86 |
[[28]] | Gavril Balint '88 |
| 18 iunie 1990 | |||
| Argentina |
1-1 | România |
Napoli / San Paolo
Arbitru: Silva Valente Carlos Alberto (Portugalia) |
| Pedro Manzon '63 | [[29]] | Gavril Balint '68 |
| 25 iunie 1990 | |||
Irlanda de Nord  |
5-3 (0-0) (0-0) |
România |
Genoa / Luigi Ferraris
Arbitru: Ramzi Wright Jose (Brazilia) |
| Andy Townsend Kevin Sheedy Ray Houghton David O'Leary Tony Cascarino |
[[30]] | Dănuţ Lupu Iosif Rotariu Ionuţ Lupescu Gheorghe Hagi |
S.U.A. 1994
La 4 ani de la turneul din Italia, a urmat cel din Statele Unite, unde România a reuşit cea mai mare performanţă din istorie, calificarea în sferturile de finală. Hagi - cu un gol fantastic - şi Răducioiu, au adus victoria în meciul contra Columbiei, dar în meciul următor, Bogdan Stelea a fost învins de 4 ori de şuturile lui Alain Sutter, Stephane Chapuisat şi Adrian Knup. Dan Petrescu a marcat în poarta gazdelor turneului golul care a calificat România în optimile de finală, unde a întâlnit Argentina. Din nou, românii au eliminat echipa lui Maradona cum făcuse şi cu 4 ani în urmă, Hagi şi Ilie Dumitrescu marcând 3 goluri argentinienilor. În sferturile de finală, deşi au fost consideraţi favoriţi în faţa suedezilor, Tomas Brolin şi Kennet Andersson au marcat golurile care a dus partida la loviturile de departajare. După 2 goluri, ale lui Răducioiu şi Lupescu, şi ratarea lui Hakan Mild părea că România nu mai poate scăpa calificarea în semifinale, unde ar fi urmat să întâlnească Brazilia lui Bebeto, dar ratările lui Dan Petrescu şi Miodrag Belodedici au trimis România acasă, la doar 4 ani după ce Timofte ratase un penalty decisiv în faţa Irlandei de Nord.
| 18 iunie 1994 | |||
Columbia  |
1-3 | România |
Los Angeles / Rose Bowl
Arbitru: Al Sharif Jamal (Siria) |
| Adolfo Valencia '43 | [[31]] | Florin Răducioiu '15 Gheorghe Hagi '34 Florin Răducioiu '89 |
| România |
1-4 | Elveţia |
Detroit / Pontiac Silverdome
Arbitru: Jouini Neji (Tunisia) |
| Gheorghe Hagi '35 | [[]] | Alain Sutter '16 Stephane Chapuisat '52 Adrian Knup '65 Adrian Knup '72 |
| 26 iunie 1994 | |||
| S.U.A. |
0-1 | România |
Los ANgeles / Rose Bowl
Arbitru: Van Der Ende Mario (Olanda) |
| [[32]] | Dan Petrescu '18 |
| 3 iulie 1994 | |||
| România |
3-2 | Argentina |
Los Angeles / Rose Bowl
Arbitru: Pairetto Pierluigi (Italia) |
| Ilie Dumitrescu '11 Ilie Dumitrescu '18 Gheorghe Hagi '58 |
[[33]] | Gabriel Batistuta '16 (pen) Abel Balbo '75 |
| 10 iulie 1994 | |||
| România |
4-5 (2-2) (1-1) |
Suedia |
San Francisco / Stanford Stadium
Arbitru: Don Philip (Anglia) |
| Florin Răducioiu '88 Florin Răducioiu '101 Florin Răducioiu Ionuţ Lupescu Ilie Dumitrescu Gheorghe Hagi |
[[34]] | Tomas Brolin '78 Kennet Andersson '115 Roland Nilsson Kennet Andersson Tomas Brolin Klas Ingesson Henrik Larsson |
Franţa 1998
Turneul din Franţa din 1998 este ultimul la care a participat echipa naţională a României. Calificarea în optimi a venit după primele 2 meciuri, victoria contra Columbiei şi cea în faţa Angliei facând ca meciul din ultima etapă cu Tunisia să fie doar unul de pregătire pentru optimi. Croatul Davor Suker a marcat un gol din penalty în prelungirile primei reprize în meciul ce avea să devină ultimul meci al României la un campionat mondial. Preliminariile pentru mondialul din 2002 şi cel din 2006 s-au încheiat dramatic, România pierzând calificarea la baraj respectiv în ultima etapă în urma rezultatelor indirecte.
| 15 iunie 1998 | |||
| România |
1-0 | Columbia |
Lyon / Gerland
Arbitru: Lim Kee Chong An-Yan (Mauritius) |
| Adrian Ilie '45 | [[35]] |
| 22 iunie 1998 | |||
| România |
2-1 | Anglia |
Toulouse / Municipal
Arbitru: Batta Marc (Franţa |
| Viorel Moldovan '47 Dan Petrescu '90 |
[[36]] | Michael Owen '79 |
| 26 iunie 1998 | |||
| România |
1-1 |  Tunisia |
Saint-Denis / Stade de France
Arbitru: Lennie Edward (Austria) |
| Viorel Moldovan '72 | [[37]] | Skander Souayah '10 (pen) |
| 30 iunie 1998 | |||
| România |
0-1 |  Croaţia |
Bordeaux / Parc Lescure
Arbitru: Castrilli Javier (Atgentina) |
| [[38]] | Davor Suker '47 (pen) |
[modifică] Linkuri externe
