Cabala
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cabala ţine la origini de tradiţia mistică iudaică. Cuvântul provine din cuvântul ebraic kabbalah. Cabala este o doctrină teozofică ce recurge la o interpretare mistică a Vechiului Testament şi la practici oculte, pretinzând a comunica cu spiritele. Începând cu Pico della Mirandola cabala găseşte adepţi şi în cercurile mistice ne-iudaice.
Rădăcinile cabalei se găsesc în Tora, Cartea Sfântă a iudaismului şi în acelaşi timp originea Vechiului Testament creştin. Pe lângă tradiţiile cabalistice transmise prin viu grai de-a lungul secolelor, există şi multe documente cabalistice scrise, printre care se află şi unele documente gnostice, neo-platonice şi creştine.
La figurativ, în ziua de azi prin cabale se înţeleg şi acţiuni reprobabile, intrigi sau uneltiri care urmăresc să stârnească vrajbă, sau să zădărnicească ceva.
