Alexandru al II-lea al Rusiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (rusă: Александр II Николаевич) (n. 17 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Ţarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 şi până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost şi Mare Duce al Finlandei.
A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberaţi ţăranii de şerbie şi aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani). A continuat politica de cuceriri:
- 1858 – anexează ţinutul Amuriei, care aparţinea Chinei
- 1859 – supune Caucazul de răsărit, după un război care a durat aproape 50 de ani
- 1863 – înăbuşeşte răscoala din Polonia, urmată de represalii sângeroase
- 1864 – supune Caucazul de apus
- 1865 – cucereşte Taşkentul
- 1867 – cucereşte Turkestanul
- 1868 – cucereşte Samarkandul şi Buhara
- 1873 şi 1876 – cucereşte hanatele Hivei şi Kokand, din Asia Centrală
- 1877–1878 – poartă războiul ruso-româno-turc.
În martie 1881 este asasinat de anarhişti.
| Predecesor: Nicolae I |
Împărat al Rusiei 1855–1881 |
Succesor: Alexandru III |
