Alexandr Lodîghin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandr Nikolavici Lodîghin (1847 – 1923) (în limba rusă Александр Николаевич Лодыгин ) a fost un inginer electrotehnician şi inventator rus, unul dintre inventatorii becului electric.
Alexandr Nikolavici Lodîghin s-a născut în satul Stenşino', gubernia Tambov, Rusia. Părinţii lui erau membrii unei foarte vechi familii aristocratice (descendenţi ai lui of Andrei Kobîla, la fel ca şi Romanovii), dar dar având posibilităţi materiale modeste. A studiat la Şcoala de Cadeţi din Tambov (1859-1865). A fost încadrat în Regimentul al 71-lea Belev, iar între 1866 şi 1868, a studiat la Şcoala de Infanterie din Moscova. La scurtă vreme după ce a absolvit şcoala militară, a trecut în rezervă şi a lucrat la fabrica de armament din Tula.
În 1872 a decis să plece la Sankt Peterburg să asiste la cursurile Institutului Tehnologic de Stat şi să inceapă să lucreze la elicopterul electric (electrolet). Pentru dotarea acestui elicopter era nevoie de o sursă de lumină artificială şi inventatorul s-a gândit la o sursă de natură electrică.
E 11 iulie 1874, lui Lodîghin i s-a acordat brevetul de invenţie nr. 1619, (pentru carefăcuse cerere încă din 1872), pentru lampa electrică cu filament. El şi-a patentat invenţia şi în Austria, Anglia, Franţa şi Belgia. Pentru filament, Lodîghin a folosit un fir de carbon foarte fin, plasat într-un glob din sticlă. În 1873 el a făcut demonstraţii publice cu prototipurile lui de becuri cu filament în aula Institutului Tehnologic de Stat din Sankt Peterburg. Între 1873–1874 el a condus experimente cu corpuri de iluminat pe nave, pe străzile oraşelor, şamd. În 1874, Academia Rusă de Ştiinţe l-a răsplătit cu Premiul Lomonosov pentru inventarea becului cu filament. În acelaşi an, Lodîghin a fondat “Compania de Iluminat Electric, A.N. Lodîghin & Co”. În 1899, Institutul de inginerie electrotehnică din Sankt Peterburg i-a acordat titlul onorific de inginer electrotehnician.
Începând cu anul 1875, el a devenit foarte interesat de ideile socialiste al narodnicilor. În deceniul al IX-lea al secolului al XIX-lea, după ce narodnicii l-au asasinat pe ţarul Alexandru al II-lea, Lodîghin a fost nevoit să suporte represaliile Ohranei ţariste. De aceea, în 1884, el a emigrat în Franţa şi mai apoi în SUA. În 1895 s-a căsătorit cu reportera germană Alma Schmidt, fiica unui inginer electrotehnist.
În anii de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Lodîghin a inventat becuri cu filamentul din tugsten. El şi-a patentat invenţia şi a vândut-o companiei General Electric în 1906, compania americană începând producţia de serie a acestui tip de bec.
În 1907, Lodîghin s-a reîntors în Rusia. A continuat să lucreze la diferite invenţii, printre care noi tipuri de motoare electrice, dispozitive pentru sudura electrică, aliaje de tungsten, cuptoare electrice şi furnale pentru topitorii de metale. A predat la Institutul de inginerie electrotehnică din Sankt Peterburg şi a lucrat pentru căile ferate ale capitalei ruseşti. În 1914, a fost trimis de Mmisterul Agriculturii să conducă planurile de electrificare ale guberniilor Oloneţ şi Nijni Novgorod.
După Revoluţia rusă din 1917, Lodîghin s-a reîntors în SUA. A refuzat propunerea sovietică de a lucra pentru Planul de stat pentru electrificarea Rusiei (1918). A murit în Brooklyn în 1923.
El a avut idei ce devansau gândirea epocii sale. Lodîghin a inventat becul electric cu incandescenţă înaintea lui Edison, dar produsul său nu a fost competitiv din punct de vedere economic. Tipul de bec inventat de Lodîghin este singurul folosit în zilele noastre, dar în 1906 era prea scump.
Echipamentul de scufundare inventat de el este foarte similar cu tipul folosit azi. Până şi ideile lui pentru construirea unui elicopter electric au fost folosite mai târziu de Igor Sikorski.
