Clitic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cliticele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunţă împreună cu alte cuvinte. Cliticele ataşate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele ataşate la sfârşitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcţie de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoţit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc.
Un cuvânt însoţit de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci şi compusul care include un clitic respectă această regulă.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
În general cliticele au următoarele proprietăţi:
- Fonetic sunt legate, sintactic sunt libere.
- Se pot aplica la expresii sau propoziţii.
- Nu pot fi incluse într-un enunţ fără a fi legate de alte părţi ale enunţului.
- Adesea au un sens mai degrabă gramatical decât lexical.
- Aparţin categoriilor închise de cuvinte, precum pronume, prepoziţii, verbe auxiliare sau conjuncţii.
- De obicei se ataşează la capetele cuvântului, în exteriorul afixelor de derivare sau flexionare.
- Se pot ataşa la mai multe categorii sintactice.
- Fonetic nu sunt accentuate.
[modifică] Exemple
În limba română un exemplu de enclitice sunt articolele hotărâte: fratele, vulpea, copacilor. Această caracteristică deosebeşte limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele slabe ale pronumelor personale: le-am citit, prinde-o, etc.
Exemple în alte limbi:
- limba engleză:
- enclitice: I'm here. (Sunt aici.); She doesn't know. (Ea nu ştie.);
- proclitice: the book (cartea); a cat (o pisică).
- limba franceză:
- proclitice: le monde (lumea).
- limba japoneză:
- enclitice: 空の色 sora no iro (culoarea cerului)
[modifică] Cliticele de dublare
La o parte din limbile romanice (înclusiv limba română) şi în câteva limbi slave se constată existenţa unor pronume personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezenţa unor astfel de pronume în propoziţie este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice şi se numesc clitice de dublare.
În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcţie de cazul în care se găseşte substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple.
- Clitic de acuzativ:
- N-am văzut-o pe vecina mea astăzi.
- Vă întreb pe voi fiindcă ştiţi mai bine.
- Clitic de dativ:
- Le-am dat şi copiilor să guste.
- Ţie nu-ţi dau.
Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeaşi propoziţie: Gluma asta nu le-am spus-o şi fetelor.
[modifică] În alte limbi
Cliticele de dublare mai apar de exemplu în limbile spaniolă, bulgară, greacă.
Exemplu în limba spaniolă: Le di un regalo a mi madre. (I-am dat un cadou mamei mele.)
Exemplu în limba bulgară (două clitice): Аз й го дадох подаръка на майка ми. (I-am dat un cadou mamei mele.)
[modifică] Etimologie
[modifică] Enclitic
Limba greacă: enklitikos, din enklinein (a se sprijini de ceva), din en- (pe, în) şi klinein (a se sprijini)
→ latina târzie: encliticus
→ limba franceză: enclitique
→ limba română: enclitic
[modifică] Proclitic
Latina modernă: procliticus, format pe modelul lui encliticus din latina târzie.
→ limba franceză: proclitique
→ limba română: proclitic
[modifică] Clitic
Limba greacă: klitikos (sprijinit)
→ Latina modernă: cliticus
→ limba franceză: clitique
→ limba română: clitic
[modifică] Bibliografie
- "Ce este un clitic?", la SIL International (lb. engleză)
- Definiţia encliticului la DEX online
- Izabela Celmare, "Cliticele pronominale româneşti în perspectivă minimalistă", Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti (noiembrie 2002), fişier PDF
