Cetatea Gherla

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cetatea Gherla
Informaţii despre clădire
Localitate	Gherla
Ţară	România
Arhitect	Domenico da Bologna
Beneficiar	Gheorghe Martinuzzi
Data finalizării	1540

Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost construită în 1540, la ordinul episcopului de Oradea Gheorghe Martinuzzi, totodată cancelar şi vistier la Curtea Regală maghiară.

Cuprins 1 Istoric 2 Referinţe 3 Vezi şi 4 Legături externe 5 Galerie de imagini 6 Note

[modifică] Istoric

Cetatea a fost înălţată pe malul drept al râului Someşul Mic, la o distanţă de numai câţiva kilometri de ruinele castrului roman Secunda Pannoniorum şi în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu.

Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost înconjurată de un şanţ de apă, iar intrarea şi ieşirea din cetate se făcea pe un pod mobil. Drept materiale de construcţie s-au folosit în principal pietere din ruinele cetăţii Unguraşului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei - Sigismund Báthory (1580) şi Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reşedinţa princiară.

La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanţă strategică, de aceea în 1706 a fost ştearsă din rândul cetăţilor de război. Pe 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (Carcer Magni Principatus Transilvaniae). Transformarea a urmat unei evadări în masă de la închisoarea Trei Scaune, incident care a generat din partea nobilimii dorinţa de a crea o închisoare de securitate maximă în Ardeal.

Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deţinere. În anul 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenţie pentru minori. În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deţinuţi de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranţă.

De-a lungul timpului cetatea va purta mai multe denumiri ^[1]:

• 1540 - Novum castrum Balvanos vocatum
• 1542 - Wy Balvanos
• 1548 - Arcis Balwanyos
• 1553 - Wyvár (Cetatea Nouă)
• 1554 - Arx nostra Wyvár
• 1558 - Vivaroz
• 1599 - Zemos Ujvár
• 1632 - Szamos Ujwár

[modifică] Referinţe

• Ioan Câmpean, Damian Mircea Câmpean, Maria Câmpean, Mihai Meşter, Vasile Bunea, Maria Moldovan, Flavia Zegrean, Georgeta Drăgan Giurgean (2004). Gherla, pe treptele istoriei. Locuri, oameni, fapte. Cluj-Napoca: Casa Cărţii de Ştiinţă. ISBN 973-686-664-5.
• Scurtă descriere pe site-ul Administraţiei Penitenciarelor

[modifică] Vezi şi

• Listă de cetăţi în România
• Lista cetăţilor din judeţul Cluj
• Lista palatelor din judeţul Cluj
• Lista castelelor din judeţul Cluj
• Obiective turistice în judeţul Cluj

[modifică] Legături externe

• Istoricul cetăţii Gherlei
• Despre cetatea Gherla
• de Burgenwelt - Cetatea Gherla (informaţii despre cetate)
• de Burgenwelt - Cetatea Gherla (fotografii cu cetatea)

[modifică] Galerie de imagini

Gherla (cetatea Gherla / Martinuzzi, în sec. XIX)

[modifică] Note

1. ^ Ioan Câmpean et all, p. 30