Celiachie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Celiachie, un termen medical aproape necunoscut acum 15 ani în România, a fost considerat mult timp ca fiind o boală a copilului, care se vindecă odată cu trecerea timpului. Dar rezultatele cercetării din ultimi 20 de ani au contrazis aceastǎ pǎrere. Schimbarea de concepţie se datorează dezvoltării metodelor de diagnostic, care au dus şi la clarificarea originii uneiboli de piele numită dermatită herpetiformă Duhring. Un bolnav care suferă de celiachie este numit un celiac, sau o personă celiacă.

Pâine fără gluten din cereale fără gluten

[modifică] Definiţie

Numită şi boală celiacă, afecţiunea apare sub formele de celiachie a copilului şi celiachie a adultului (sau sprue indigenă), la care se adaugă Dermatita herpetiformă Duhring cu exteriorizare pe suprafaţa pielii. Este o afecţiune/boală a aparatului digestiv, mai exact a intestinului subţire. Nu este o boală contagioasă, dar este ereditară şi constǎ într-o intoleranţă alimentară la gluten. Glutenul este, în sens medical, denumirea cumulativă pentru proteinele din următoarele cereale cu spic : grâu, orz, secară şi hibrizii lor sau cerealele mamă. Proteinele acestor cereale sunt toxice pentru persoanele care au dezvoltat această intoleranţă alimentară. Ovăzul este îngăduit celiacilor în cazul în care este crescut separat de grâu, orz şi secară, iar terenul în care este cultivat nu conţine urme din niciuna din acestea. De asemenea, cereale precum meiul, durra, orezul sau porumbul, precum şi pseudocerealele teff, hrişcă, quinoa etc., nu sunt toxice pentru organismul uman afectat. Glutenul este acel liant alimentar din grâu care îi dă pâinii capacitatea de dospire. Organismul persoanei celiace se apǎră de gluten prin formare de anticorpi. Aceştia pot fi determinaţi în laboratorul de analize. Celiachia nu se vindecă, boala odată apărută rămâne pe toată durata vieţii. Pot dispărea în timp doar anticorpii şi simptomele bolii, care însă reapar atunci când se consumă iar cereale cu spic, care sunt interzise.

[modifică] Frecvenţa

Frecvenţa bolii în populaţie în ţările în care se consumă zilnic grâu este de 1/100 la 1/300, aşa cum au demonstrat statisticile actuale efectuate de cercetători. Poate apărea la orice vârstă dacă există o predispoziţie genetică. Cauzele apariţiei diferenţiate la cei predispuşi nu se cunosc în totalitate la această dată. Apare mai frecvent la sugari după introducerea făinosului (înaintea vârstei de 6 luni), mai ales la cei alăptaţi artificial de la o vârstă foarte fragedă, dar şi la adolescenţi, în timpul sarcinii sau armatei, după traume fizice sau psihice. Pe scurt, celiachia poate apărea în toate etapele vieţii care solicită suplimentar corpul celui predispus.

[modifică] Simptome

Simptomele descriu în mare două tipuri de boală:

Celiachia acută - care apare cel mai des la copii sub forma unei crize celiace cu : diaree, oboseală, stagnare în dezvoltare, anemie, abdomen mărit, contrastant cu restul membrelor, care au o dezvoltare musculară redusă. Este la ora actuală cea mai des diagnosticată pentru că este zgomotoasă, crizele celiace fiind însoţite şi de deshidratare şi anemie din cauza diareei. Necesită intervenţia imediată a medicului, de multe ori în staţionar. Nerecunoaşterea şi netratarea adecvată are de multe ori sfârşit letal. Frecvenţa celiachiei acute este relativ redusă, motiv pentru care celiachia nu este mediatizată îndeajuns în populaţie şi nici chiar în lumea medicală.

Celiachia subacută - se cosideră că celiachia subacută este subdiagnosticată. Simptomele sunt: abdomen mărit, dar mai puţin contrastant ca la celiachia acută, scaune nedigerate adecvat, uneori diareice, alterior cu constipaţie, scădere în greutate sau dimpotrivă supraponderabilitate, oboseală cronică, lipsă cronică de vitamine şi minerale, scăderea proteinelor din sânge, căderea prematură a dentiţiei, fracturi repetate, osteoporoză, amorţeli inexplicabile ale extremităţilor. Se tratează de regulă în mod repetat următoarele boli : malnutriţia, anemia, spasmofilia şi osteoporoza, prin acestea tratându-se însă doar simptomele.

Dermatita herpetiformă Duhring are aceeaşi cauză, dar anticorpii atacă în primul rând pielea celui afectat, restul simptomelor, inclusiv malnutritia, putând lipsi de multe ori chiar complet.

Boala celiacă poate apărea alături de: diabet insulinodependent, sindrom Down, sindrom Turner, epilepsie precum şi alte afecţiuni autoimune.

[modifică] Diagnostic

Diagnosticarea are doua etape:

Prima etapă - este de prezumpţie, bănuire a bolii celiace. Diagnosticul prezumptiv este pus de regulă de medicul de familie atunci când constată unul sau mai multe din simptomele mai sus enumerate, care se agravează, nu dispar în timp sau se repetă la intervale scurte.

Etapa a doua – în care diagnosticul este pus de medicul specialist pediatru, gasto-enterolog sau dermatolog, la care se fac analize specializate de anticorpi specifici celiachiei, care se certifică printr-o biopsie de jejun. Aceasta arată mucoasa digestivă deteriorată.

Se ştie că deja consumul zilnic a câtorva zeci de miligrame de gluten poate duce la distrugerea mucoasei. Această cantitate este inclusă aproximativ şi echivalent prezentă în greutatea unui biscuit clasic.

Nu se începe alimentaţia fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că alimentaţia fără gluten duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator.

[modifică] Tratament

Tratamentul constă în eliminarea completă şi definitivă a tuturor produselor care conţin gluten.

Sunt interzise toate produsele din comerţul alimentar de larg consum care conţin sau pot conţine proteine de grău, orz, ovăz, secară şi hibrizii lor, respectiv: făină , griş, pâine, macaroane, biscuiţi, napolitane, prăjituri, sosuri, muştar, precum şi dulciuri, mezeluri şi brânzeturi cu asemenea adausuri sau cu gluten din motive tehnologice, berea şi borşul. Atenţie la îngheţată, pufuleţi, muesli, chipsuri, fulgi de porumb, produse cu malţ fără origine declarată, deoarece malţul poate fi produs din oricare cereală. Trebuie întotdeauna citită lista de ingrediente. Glutenul poate fi prezent în multe produse unde nu ar putea fi bănuit iniţial. Prezenţa glutenului, indiferent de motiv, trebuie declarată de producător conform legislaţiei în vigoare.

O atenţie deosebită trebuie acordată unei posibile contaminări industriale sau casnice în cazul în care se folosesc aceleaşi utilaje, linii tehnologice şi recipiente atât pentru produsele cu gluten cât şi pentru cele fără gluten. Nu sunt sigure alimentele fără gluten neverificate după producere şi ambalare, atunci când sunt produse în aceleaşi fabrici unde se produc şi cele din grâu, orz, ovăz şi secară.

Sunt permise: toate legumele (deci inclusiv soia şi făina de soia, năutul), fructele, carnea, laptele de orice fel, nucile, iar dintre cereale: porumbul, orezul şi pseudocerealele, amidonul din cartofi, porumb. Mezelurie, brânzeturile, semipreparatele, conservele trebuie verificate citind lista de ingrediente. Făina de grâu din sosuri se poate înlocui cu amidon de porumb. Glutenul trebuie substituit în alimentele fără gluten prin alţi lianţi alimentari.

Aceşti lianţi alimentari alcătuiesc împreună cu pseudocerealele, porumbul şi orezul, amidonul şi alte ingrediente (în funcţie de reţeta producătorului) făina fără gluten, din care se produce pâine, prăjituri, napolitane, biscuiţi, blaturi de pizza, etc. Acestea înlocuiesc în totalitate produsele din grâu, atât ca aspect cât şi ca valoare nutritivă.

Pentru obţinerea unei securităţi maxime a alimentelor fără gluten este nevoie de multă muncă de culegere de informaţii, de informare, de prelucrare şi distribuire a informaţiilor despre celiachie în rândul producătorilor alimentelor de larg consum [1]. Aceasta este posibil doar prin munca tuturor celor interesaţi şi prin crearea unei legislaţii adecvate. Legislaţia cuprinde normativele care se referă la alimentele de larg consum şi alimentele dietetice (sau numite azi "alimente pentru persoane cu nevoi speciale"). Alimentele dietetice sunt acele alimente verificate în laborator care au de regulă pe ambalaj sigla spicului de grâu barat, acordat sub licenţă specială (vezi AOECS), pentru evitarea contaminări produsului în timpul producţiei.

[modifică] Galerie

Cereale interzise pentru celiachi

grâu

orz

secară

Ovăzul este îngăduit celiacilor în cazul în care este crescut separat de grâu, orz şi secară, iar terenul respectiv nu conţine urme din niciuna din acestea. De asemenea, cereale precum meiul, durra, orezul sau porumbul, nu conţin gluten.

[modifică] Evoluţie

Celiacul corect tratat, care respectă o alimentaţie lipsită de gluten, este un om sănătos. Acesta nu va mai prezenta nici un simptom al bolii, poate efectua orice activitate, poate urca pe munţi, poate avea familie cu copii, pe scurt, poate duce o viaţă normală.

În caz contrar:

(a) Dispar rezervele de proteine, vitamine şi minerale şi apar simptomele de malabsorbţie.

(b) Sistemul imunitar (de apărare) oboseşte, cel afectat e mai sensibil la viroze şi infecţii.

(c) În timp, după ani de zile, se poate mări de 5 până la de 11 ori probabilitatea unui cancer de tub digestiv sau sistem limfatic (în funcţie de tipul de cancer).

(d) La pacientul adult creşte permanent perioada de recuperare sub regim fără gluten, putând să se ajungă până la urmă la o situaţie în care să nu mai fie posibilă refacerea mucoasei digestive.

Primul punct poate fi rezolvat printr-o medicamentaţie adecvată (din cauza malabsorbţiei sunt de preferat injecţiile). În ultimele trei cazuri nu mai există multe şanse de vindecare, pentru că un sistem de apărare obosit nu poate da randamentul cerut de atacurile din exteriorul şi interiorul corpului.