Catedrala, Constanţa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Catedrala Arhiepiscopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“este un lăcaş de cult ortodox din Constanţa. Este situată în zona peninsulară a Constanţei mai jos de Piaţa Ovidiu, în faţa clădirii Arhiepiscopiei Tomisului care prin arhitectura sa, domină întreg spaţiul falezei sudice a oraşului. Cu aspectul monumental, patronează această parte de oraş. Piatra de temelie a fost pusa la 4 septembrie 1883, in timpul mitropolitului Iosif Gheorghian. Sfinţirea bisericii s-a facut la 22 mai 1895. Planurile de construcţii aparţin renumitului arhitect Ion Mincu (1852-1912), apreciat în mod deosebit şi considerat creatorul unui stil inspirat din tradiţia românească a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. În parcul ce înconjoară catedrala se află un complex arheologic în care sunt identificate elemente ale vechiului oraș Tomis.
[modifică] Arhitectură
Constructia, în stil greco-roman, din caramidă presată, impune prin monumentalitatea faţadei și prin turnul înalt de 35 m. Pictura este refăcută in 1959-1961, de catre Gheorghe Popescu si Niculina Dona- Delavrancea, frescele fiind redate în factura neo-bizantină, cu o coloratură românească. Sculptura este bine reprezentată la catapeteasma și strane, ca și la candelabre, policandre și sfeșnice (aliaj metalic din bronz cu alama) proiectate, de asemenea, de Ion Mincu și lucrate la Paris.
[modifică] Istoric
Catedrala a fost construită între 1883-1895, în stilul vechii arhitecturi din Ţara Românească, după planurile arhitectului Ion Mincu iar deschiderea sa având loc abia la 22 mai 1895, din cauza noncorfomismului picturii, care a trebuit să fie refăcută de George Demetrescu Mirea. Până în anul 1925 a servit drept biserică parohială, iar între anii 1925 – 1950 a fost folosită ca biserică episcopală a fostei episcopii a Tomisului. La 3 august 1941, din cauza unui bombardament aerian, altarul, catapeteasma cu icoanele şi pictura au fost avariate şi parţial distruse. Resfinţirea aşezământului de cult s-a săvârşit în 1951 de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian şi de către Prea Sfinţitul episcop Chesarie Păunescu. Între anii 1978-1981, mobilierul din stejar sculptat, după planul marelui arhitect Ion Mincu, inclusiv catapeteasma au prins contur la Paris, în atelierele casei André Dorea. La data de 9 noiembrie 1975, Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos cu reşedinţa la Galaţi, iar la Constanţa va fi reşedinţa Episcopului Vicar. Un odor drag închinătorilor din acest lăcaş sfânt este racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon aduse din Orientul Apropiat şi donate bisericii episcopale tomitane de către preotul Dimitrie Popescu în anul 1931. În urma descoperirii moaştelor Sfinţilor Epictet şi Astion (august 2001), locuitorii Constanţei şi toţi închinătorii Catedralei sunt binecuvântaţi de aceste odoare de mare preţ care ocrotesc lăcaşul de cult. De asemenea, Catedrala adăposteşte sfintele oseminte ale Sf. Auxentiu şi ale Sf. Simeon Stâlpnicul şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoană pictată la Mănăstirea Durău după modelul unei icoane aduse de la Sfântul Munte. Începutul noului mileniu aduce o reorganizare a vieţii religioase din Dobrogea. În această reorganizare este inclusă şi Catedrala Arhiepiscopală, care din 1 decembrie 2001 este biserică arhiepiscopală cu caracter mănăstiresc, fiind numit stareţ părintele Cosma Mitu, fost vieţuitor al Mănăstirii „Sfântul Apostol Andrei“. Cu această ocazie au fost depuse în Catedrala Arhiepiscopală moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, după ce au fost conduse în procesiune pe străzile Constanţei. Această nouă formă permite oficierea sfintelor slujbe după rânduiala monahală.
