Canalul Dunăre-Bucureşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aflat în stadiul de proiect neterminat, Canalul Dunăre-Bucureşti a fost plănuit pentru a face posibil transportul naval între capitala României şi Marea Neagră prin intermediul Dunării. Partea de canal deja realizată se estimează a fi de 70% din întregul proiect, însă în prezent se află în paragină din cauză că lucrările au fost oprite după 1989. Construcţia canalului este un proiect controversat, existând atât argumente pro cât şi contra finalizării sale.
[modifică] Istoric
Inginerul Dorin Pavel făcuse, înainte de al Doilea Război Mondial, proiectul Canalului Bucureşti-Olteniţa, care consta din portul aval de abator, canalul paralel cu Dâmboviţa până la Budeşti, de acolo canalul urma să fie tăiat prin câmpie spre portul Olteniţa. În total erau necesare şase ecluze de câte 6,5 m înălţime pentru vasele de 1000 – 2000 tone. Lacurile Bucureştiului, şi ele cu ecluză, debuşau în Cernica de unde se făcea legătura cu noul canal. Proiectul prezentat la palat a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei şi construcţiei Palatului. Pe urmă a venit războiul şi proiectul nu s-a mai executat. [1]
Planurile s-au concretizat abia în timpul regimului comunist. După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre-Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost din nou abandonat.
La finele lunii XII.1989, 'tovarasul' Ion Iliescu a dispus cu aplomb revolutionar sistarea lucrarilor la Canal Dunare-Bucuresti, data la care canalul era realizat in proportie de peste 70%, urmand a fi pus in functiune pe data de 23.VIII.1990. De fapt, acest personaj sinistru pentru istoria Romaniei, a intronat puterea fostei Securitati, a ex-comunistilor si neavenitilor/vagabonzilor in toata tara incepand chiar cu XII.1989. Deasemenea, un rol deosebit de nefast in evolutia paguboasa pentru tara a acestei lucrari a avut-o conducerea CONTRANSAR S.A. Bucuresti, avandu-l ca si 'carmaci' pe Tataru Dumitru-director general inconjurat de acolitii lui credinciosi Titu Laurentiu-director general adjunct, Echim Steluta-directoare economica, Dobrescu Gheorghe etc. ... Pentru zelul de care a dat dovada la ruinarea acestei lucrari, personajul amintit (T.D.) a fost numit de conducerea PDSR, la indicatiile clarvazatoare ale 'revolutionarului' Bebe Ivanovici, in functia de prefect al judetului Ilfov in anul 2000. Vom reveni ...
Ultimele informaţii spun ca proiectul va fi reluat în 2009 [1], investiţia totală ridicându-se undeva la 450-500 milioane de euro. După aprobarea de mediu, o chestie de formalitate, ar trebui să se treacă efectiv la demararea lucrărilor. Resursele financiare necesare acestui proiect vor veni ori din fonduri europene ori din finanţarea statului.
[modifică] Detalii tehnice
Canalul este proiectat să aibă o lungime de 73 km şi o lăţime de 80 m. Planul include patru ecluze şi două porturi, unul la Bucureşti şi altul la Olteniţa.
[modifică] Utilitatea proiectului
Oponenţii finalizării canalului aduc ca argumente costurile ridicate (400 milioane dolari, estimare din 1997) şi impactul ecologic negativ. De asemenea, unii consideră acest proiect ca fiind o moştenire nefericită a regimului comunist. Susţinătorii proiectului sunt de părere că finalizarea canalului ar micşora semnificativ costurile şi ar uşura transportul de marfă între Marea Neagră / Constanţa şi Bucureşti.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Note
[modifică] Legături externe
- Canalul broastelor, Jurnalul Naţional, 21 decembrie 2005.
- Stenograma unei dezbateri din Camera Deputaţilor din 2001 unde se menţionează canalul.
- Ziarul Dimineaţa, Nr. 271 din 1997.
