Biserica Kretzulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biserica Creţulescu, cunoscută şi sub grafia Biserica Kretzulescu este un lăcaş de cult ortodox din Bucureşti.

Cuprins

1 Istoric
2 Descriere
3 Imagini
4 Referinţe
5 Legături externe

[modifică] Istoric

Biserica Creţulescu , considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii şi un han, nu numai pentru că aşa se obişnuia în aceea vreme, dar şi pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a oraşului.

[modifică] Descriere

Construcţia are un plan trilobat, purtând deaspra naosului o turlă sveltă, iar deasupra pronaosului, clopotniţa. Ambele sunt înzestrate cu ferestre înguste şi lungi accentuând tendinţa de verticalitate a monumentului, ceea ce se realizează prin plastica decorativă a faţadelor. Acestea sunt împărţite în două registre, cel inferior fiind ornat cu panouri dreptunghiulare, iar cel superior cu arcaturi duble, prelungi.

Intrarea în biserică se face printr-un pritvor deschis, sprijinit pe coloane înalte de piatră între care se deschid arcade simple în plin centru.

Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar cu ocazia restaurării efectuate, în anii 1935-1936, sub îngrijirea arhitectului Ştefan Balş, el a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pritvor este cea originară, dar cea din interior aparţine lui Gheorghe Tattarescu fiind realizată în anii 1859 - 1860.

Biserica a fost reparată şi între anii 1942-1943, din cauza cutremurului din 1940. În perioada comunistă se preconiza dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată datorită arhitecţilor, dintre care o amintim pe doamna Henriette de la Vrancea. A fost realizată o nouă restaurare atât la exterior cât şi la interior, atât după cutremurul din 1977 cât şi după revoluţia din 1989. Toate aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul preotului Paroh Vasile Răducă. Restaurarea a început în 1996 şi a durat până în anul 2003, atunci când pictura veche a fost parţial spălată.