Bartolomeo Eustachio
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bartolomeo Eustachio (n. 1500 sau 1514 - d. 27 august 1574), Eustachius în latină, a fost savant, anatomist şi medic italian, unul din fondatorii anatomiei umane[1].
Cuprins |
[modifică] Biografia
Oraşul său de provenienţă este San Severino, lângă Macerata, Italia. Bartolomeo a fost fiul lui Mariano Eustachio, medic renumit ce aparţinea unei familii de nobili. Tatăl insistă ca fiul să primească o educaţie umanistă, astfel încât acesta dobândeşte cunoştinţe temeinice de greacă, ebraică şi arabă. În acest fel, marele savant de mai târziu va putea studia Avicenna direct în original, adică în arabă.
Eustachio a studiat medicina la Roma şi apoi, din 1540[2] a început să practice această profesie în oraşul său natal.
Valoarea lui Eustachio a fost remarcată de către ducele de Urbino, care l-a angajat ca medic personal. Ulterior, a intrat şi în slujba fratelui ducelui, cardinalul Giulio della Rovere, pe care Eustachio l-a urmat la Roma în 1549.
După moartea lui Realdo Colombo (1559), Eustachio îl succede ca profesor de anatomie la Collegia della Sapienza. Unul dintre studenţii săi valoroşi a fost viitorul anatomist Juan Valverde de Amusco.
Poziţia sa academică îi permitea să obţină cu uşurinţă cadavre pentru disecţie (de la spitalele Santo Spirito şi Consolazione), ceea ce îl va ajuta la realizarea studiilor şi observaţiilor sale.[3]
Eustachio s-a stins din viaţă la Roma în 1574.
[modifică] Activitate
[modifică] Contribuţii
La început, Eustachio îl critică pe Andreas Vesalius, considerând că acesta s-a îndepărtat prea mult de teoria lui Galen. Dar, continuându-şi cercetările şi observaţiile antomice începe să aprecieze valoarea compatriotului său şi să devină el însuşi un adversar al lui Galen.
Cea mai importantă operă a sa a fost Tabulae anatomicae. Aceasta conţinea o sumedenie de plăci anatomice (un fel de planşe) pe care el însuşi le-a gravat. Editarea ei completă a fost în 1552, la numai 9 ani după ce Vesalius publicase al său celebru său tratat De humani corporis fabrica, dar Eustachio nu a avut posibilitatea să o dea publicităţii în timpul vieţii, deoarece se temea de excomunicare din partea Bisericii Catolice.
Lucrarea dovedeşte că Eustachio a efectuat disecţii în mod sistematic, cu multă atenţie şi a încercat să le reproducă prin desene cu foarte multă acurateţe, depăşind în multe privinţe lucrarea similară a lui Vesalius. Faptul că această carte a devenit faimoasă se datorează şi restricţiilor impuse asupra anatomiştilor din perioada Renaşterii de către religie.
Eustachio a extins cunoştinţele despre anatomia urechii studiind toate detaliile urechii interne (ciocanul , nicovala, scăriţa şi cohleea), redescoperind şi descriind corect acea cale de legătură dintre faringe şi urechea medie, numită ulterior trompa lui Eustachio.[4]
Eustachio a mai studiat şi descris cu multe amănunte: anatomia dinţilor (observând prima şi a doua dentiţie), originea nervilor optici, circulaţia sanguină fetală iar, în 1563, a descoperit glandele suprarenale.[5]
Mai sunt studiate şi reprezentate prin desene: rinichii, valvulele cardiace, vena cavă, coloana vertebrală, măduva spinării, muşchii (cum ar fi: muşchiul sterno-cleido-mastoindian, cel elevator al pleoapei, cel cocccigian etc.), precum şi alte organe interne, la studiul cărora a utilizat un fel de lentile (microscopul de mai târziu !) .
O altă inovaţie promovată Eustachio o constituie tehnica injectării de lichide colorate pentru studiul vaselor sanguine.
[modifică] Scrieri
- 1552 (Veneţia): Tabulae anatomicae[6]
- 1563: De Renibus - dizertaţii
- 1563: De Dentibus
- 1564: câteva Opuscule
[modifică] Posteritatea
Chiar dacă în epoca sa nu au fost considerate la justa lor valoare, contribuţiile lui Eustachio s-au bucurat de apreciere timp de multe secole de la moartea sa.
În afară de trompa lui Eustachio, avem şi valva lui Eustachio[7] - denumiri care, în semn de recunoaştere şi preţuire, îi poartă numele
La al patrulea centenar al naşterii sale, la Collegia della Sapienzia din Roma, a fost ridicat un monunent.
[modifică] Note
- ^ Alături de Andreas Vesalius şi Realdo Colombo
- ^ Data nu este sigură.
- ^ În general, Biserica Catolică nu era de acord cu efectuarea disecţiilor considerându-le un sacrilegiu, dar papalitatea acelei perioade, Alexandru al VI-lea, Leon al X-lea şi Paul al III-lea, erau favorabili evoluţiei învăţământului medical.
- ^ Se pare că trompa lui Eustachio fusese descoperită cu două milenii înainte da către medicul grec Alcmeon din Crotone.
- ^ Anatomiştii Giovanni Battista Morgagni (1862 - 1771) şi Albrecht von Haller (1708 - 1777) susţin că nu există structură a corpului uman pe care Eustachio să nu o fi studiat.Vezi
- ^ Lucrarea a fost publicată abia în [[1714] de către Giovanni Maria Lancisi (1654 - 1720) (medic italian, cu deosebite contribuţii în cardiologie, care a descris, pentru prima dată infarctul, anevrismul, arterioscleroza). Ulterior a mai fost publicată şi de Bernhard Siegfried Albinus în 1744.
- ^ Descoperită de marele anatomist în cadrul studiului circulaţiei fetale.
[modifică] Bibliografie
- Vătămanu, N. - O istorie a medicinii, Editura Albatros, Bucureşti, 1975
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- en Viaţa şi opera lui Eustachio
- en Bartholomeo Eustachi: Tabulae anatomicae. (Rome, 1783). Historical Anatomies on-line. US National Library of Medicine.
- en Eustachio la NewAdvent.org
