Alfabet runic turcic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aşa-zisul Alfabet runic turcic -cunoscut ştiinţific sub numele de "Alfabetul Orhon"- este un tip de scriere constând în jur de 40 de însemne şi simboluri, întrucâtva asemănătoare cu cea runele, dar aparţinând popoarelor turcice din antichitatea târzie şi evul mediu. Caracterele acestui alfabet au fost descoperite la sfârşitul secolului al XIX-lea ca fiind gravate în special pe două monumente din granit zăcând pe Valea Orhon din Mongolia de astazi. Ele au fost datate ca originând în secolul al VIII-lea printre aşa numiţii turci din Asia Central-Estică sau Gök Türk (sau Kök Türk), "turcii albaştri", ai căror reprezentanţi contemporani mai notabili sunt uigurii, care rezidă în oazele din regiunea autonomă uigură sau Sinkiang (Xīnjiāng pe chineză), în vestul Chinei. Imperiul medieval al uigurilor a preluat şi folosit ulterior această scriere.
Originile acestui alfabet au fost puse în legătură cu alfabetele sogdian şi aramaic, prin acesta din urmă derivând în ultimă instanţă din alfabetul fenician. Alte opinii relevă asemănarea cu hieroglifele sau cu ideogramele scrierilor de tip chinez antic. Totuşi, originalitatea deosebită a sa face din alfabetul pseudorunic turcic un sistem de semne şi comunicare diferit de alfabetele convenţionale mai sus menţionate.
Acest alfabet reprezintă mai mult decât un simplu tip de scriere (sau mai degrabă "inscripţionare") fiind asociat cu simbolistica şamanilor turcici şi cu aceea a aşa numitelor tamgale (pe turceşte "tamgası"), în special în cazul peceţilor pentru înfierat vitele, cămilele de povară, caii şi ovinele din turmele triburilor nomade turcice, pentru a le diferenţia şi împiedeca furtul acestora.
Iniţial, tamgaua era însemnul tribal, respectiv stema tribală, la popoarele turco-mongole. La unele dintre cele de astăzi continuă utilizarea "tamgalei". Unele însemne tribale au fost incluse, ca „gǖl”-uri sau embleme, plasate de obicei într-un chenar, în centrul desenului covoarelor sau „kilim”-urile ţesute de femeile turcice şi care relevă figuri zoomorfe („coarnele de berbec” în cazul triburilor Koyunlu), stilizări de arme sau săgeţi din arsenalul războinicului turcic sau figuri fitomorfe, uneori chiar făcând aluzii la zeităţi preislamice, cum ar fi cazul celebrelor "boteh"-uri, [1] al cărui înţeles a fost adesea decriptat ca desemnând o lacrimă, un foetus în poziţia prenatală, conul unui pin, o pară, un chiparos, bobocul unei flori pe cale să se deschidă sau flacăra zoroastriană veşnică ş.a.m.d. Semiluna turcilor selgiucizi a fost şi ea iniţial o tamga a cărei configuraţie curbilinie s'a transformat treptat în reprezentarea lunii şi a luceafărului.[2] Tagmaua tribului Eymür pare a fi o variantă uşor stilizata a crucii egiptene or ankh[3] corespunzând sunetului "nḫ" respectiv "š" la turcici, iar caracterul "z" sugerează la prototurci svastica de origine ariano-indiană.
[modifică] Simbolistica tamgası a principalelor triburi turcice nomade medievale
 Eymür (Üçoklar/Dağ Han'ı) |
 Beğdili |
 Avşar (Afshar) |
 Bayındır |
 Kinik |
 Kayı (Kayilar Yörük) |
 Karaevli (Yörük) |
 Yazir |
 Çavuldur |
 Salur (Salor Türkmen) |
 Üreğir (Yüreğir) |
 Çepni (Üçoklar/Gök Han) |
 Bayat |
 Koçgiri Olayı Manas Destanı (Kirgiz/Uigur)[4] |
 Kaşgarlı Mahmut'a göre (Salur) |
 Reşideddin'e Göre (Salur) |
[modifică] Simbolistica „gūl”-urilor tribale cu elemente pseudorunice şi în stilul cufic al alfabetului arab
 Konya Anatolian Ar-Seljuk (simboluri literale kufice şi pseudorunice) |
 Aimak Mushwani |
 Marby |
 Sariq Tǖrkmen |
[modifică] Referinţe
- ^ Vezi boteh
- ^ Vezi Peter F. Stone - "Tribal & Village Rugs: The Definitive Guide to Design, Pattern & Motif"
- ^ vezi link
- ^ Vezi referinţă. Manaşii sunt un trib turcic kârgâz numărând circa 600.000 persoane. Manaşi pot fi întâlniţi şi în Uiguristanul chinez vecin, unde un district în regiunea numită Djungaria poartă numele de "Manas". Manas destani este de asemenea numele unui poem-epopee naţional-istoric kârgâz.
