Acid picric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Structură | |
---|---|
Nume | Acid picric |
alte denumiri | 2,4,6-Trinitrophenol, Trinitrophenol |
formula chimică | C6H3N3O7 |
nr. CAS | 88-89-1 |
aspect | cristale galbene |
Proprietăţi | |
masa molară | 229,11 g·mol−1 |
stare de agregare | solid |
densitate | 1,76 g·cm−3 |
punct de topire | 122 °C |
punct de fierbere | exploziv |
solubilitate | grea în apă |
Exploziv - Toxic |
|
R- şi S-text | R: 2-4-23/24/25 S: (1/2-)28-35-37-45 |
MAK | 0,1 mg·m−3 |
Dacă nu sunt alte indicaţii atunci se ţine cont de prevederile Standard. |
Acidul picric are formula chimică C6H3N3O7, denumirea chimică corectă este 2,4,6-Trinitrophenol. Sărurile acidului sunt numiţi picraţi.
Cuprins |
[modifică] Proprietăţi
Acidul picric se prezintă sub formă de cristale galbene cu gust amar greu solubile în apă, uşor solubile în benzol, etanol. Acidul a atrage sarcinile negative ca (-NO2) , prin gruparea fenolică este un acid tare (pKs = 1,02). In aer arde cu fum abundent, la o încălzire rapidă sau la o aprindere însoţită cu lovire este exploziv cu o viteză a undei de detonaţie de 7.100 m/s. Această undă este de 10 ori mai rapidă ca a TNT-ului. In contact cu metalele acidul are o acţiune agresivă formând picrate metalice explozive. Acidul picric este toxic, produce reacţii alergice în contact cu pielea, prin depozitare cu apă se reduce sensibilitatea explozivă la lovituri sau frecări.
[modifică] Obţinere
Acidul picric se obţine prin sulfatarea fenolului urmată de o tratare cu acid azotic. O altă metodă este obţinerea din răşina plantei „Xanthorröa australis” sau prin nitratarea aspirinei (acid acetilsalicilic).
[modifică] Utilizare
Acidul era folosit la fabricarea unor coloranţi şi grenadelor în cel de al doilea război mondial fiind ulterior înlocuit de TNT.
[modifică] Istoric
Este printre primele substanţe explosive folosite din anii 1886, fiind numit Lyddit, Ekrasit, Shimose sau Melinit. Acidul este descoperit de chimistul francez Eugène Turpin (1848-1927). Acidul picric a intrat în istorie prin explozia de la Halifax (Canada) din 1917, explozie provocată prin coliziunea a două vapoare, una din ele transporta (35 to benzol, 63 to nitrat de celuloză, 2300 to acid picric şi 200 to TNT). Este considerată ca una dintre cele mai puternice explozii din istorie înaintea exploziilor nucleare. Utilizarea acidului picric pentru fabricarea vopselelor din cauza toxicităţii sale a fost sistată.