A Doua Republică Franceză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Istoria Franţei |
|---|
|
Antichitate Evul Mediu Renaşterea Epoca modernă
Epoca contemporană |
A Doua Republică Franceză (franceză Deuxième République Française) este numele dat regimului politic din Franţa între 1848 şi 1852. A fost un guvern republican ce a luat naştere după Revoluţia de la 1848 şi a supravieţuit până la lovitura de stat a lui Louis-Napoléon Bonaparte în 1852. A Doua Republică este un regim original în istoria Franţei, în primul rând datorită duratei sale scurte şi în al doilea rând datorită faptului că este ultimul regim instaurat în urma unei revoluţii. Este regimul care a instituit sufragiul universal masculin şi a abolit sclavagismul.
În 1848 Regimul monarhic francez instaurat în 1830 s-a lovit de o criză economica datorată scăderii producţiei agricole. Aceasta,colaborată cu uzura puterii şi cu aspiraţiile democratice au dus la izbucnirea unei revoluţii. După abdicarea regelui revoluţionareii instaurează un guvern provizoriu care propune o adunare constituantă aleasă care editează o nouă constituţie. Preşedintele este ales prin sufragiu universal şi reprezintă puterea executivă iar parlamentul este unicameral. Alegerile prezidenţiale sunt câştigate de Louis-Napoléon Bonaparte, nepotul lui Napoleon Bonaparte, ales ca membru al unui partid conservator.
Viaţa politică a celei de a doua republici a fost marcată de diferenturile dintre partizanii lui Louis-Napoléon şi monarhişti ce doreau o restaurare a monarhiei. În acest context, pe data de 2 decembrie 1851 Louis-Napoléon organizează o lovitură de stat. Acesta ratifică lovitura de stat printr-un referendum ce propune "restaurarea sistemului Primului Consul". O imensă majoritate a alegătorilor acceptă propunerea ceea ce duce la un sistem de tranziţie către cel de Al doilea Imperiu Francez în 1852.
