Boeing 747

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Boeing 747 este un avion american de pasageri cvadrimotor lung şi foarte lung curier de mare şi foarte mare capacitate produs de firma Boeing. Este un avion cu două culoare (de diametru mare, sau wide body). Timp de 35 de ani (1970-2005) a deţinut recordul de cel mai mare avion de pasageri din lume, record doborât de Airbus A380. Din cauza mărimii, a fost poreclit şi Jumbo Jet.

Avionul este un avion cu două etaje, etajul superior fiind mai scurt decât cel inferior, creând impresia unei cocoaşe, fiind astfel uşor recunoscut inclusiv de către publicul larg. Este cel mai popular avion de capacitate foarte mare, fiind produse 1387 de bucăţi, cu încă 120 comenzi, atât de marfă cât şi de pasageri. În mod normal, transportă până la 524 pasageri la 0.85 Mach pe o distanţă de maxim 13.446 km. Deşi proiectanţii se aşteptau să devină rapid depăşit, au fost produse 4 generaţii ale modelului, cu o a cincea urmând a fi lansată în 2009.

Cuprins 1 Istoric 2 Modele 2.1 Civile 2.2 Militare 3 Specificaţii tehnice 4 Vezi şi

[modifică] Istoric

Avionul a fost produs ca urmare a revoluţiei în transportul aerian survenite în anii 1960. Dacă cu doar 10 ani în urmă, transportul aerian era un produs de lux, inaccesibil majorităţii populaţiei, revoluţia adusă de avioanele cu reacţie, precum Boeing 707 şi DC-8 a dus la necesitatea unui produs care să poată transporta un număr foarte mare de oameni, mai ales la clasa economic (pe atunci numită "turist"), pe distanţe mari, fără oprire. Ideea a aparţinut lui Juan Trippe, de la PanAm o figură legendară în aviaţie, acesta contactând Boeing după ce acesta pierduse un contract pentru realizarea unui avion de mare capacitate pentru armata americană.

Un lucru revoluţionar la acest avion a fost includerea de motoare cu reacţie turboventilatoare cu bypass înalt, având putere mai mare pentru un consum de combustibil mult redus.

Iniţial s-a gândit oferirea modelului cu două etaje pe întreaga capacitate, dar, problemele legate de evacuarea în cazul de urgenţă au dus la creşterea diametrului fuselajului, şi reducerea etajului superior. A fost astfel creat primul avion cu diametru mare şi două culoare din lume. Etajul superior a fost lăsat dintr-un motiv simplu - se credea că viitorul aparţine avioanelor supersonice, precum Concorde, şi Boeing 747 va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza preţurilor la combustibil, şi crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997, producţia modelului de marfă a depăşit-o pe cea de pasageri.

Prima comandă a fost dată de PanAm, pentru 25 de bucăţi, în aprilie 1966. Construcţia efectivă a avionului s-a dovedit o provocare - Boeing nu avea nicio clădire suficient de mare, aşa că a trebuit construită una, la Everett lângă Seattle. Aşa de mare a fost graba, încât modelul de test a fost produs odată cu construcţia clădirii, avionul trebuind terminat până în 1970. Clădirea construită pentru proiect este cea mai mare (după volum) din lume.

Testarea avionului a fost problematică - evacuarea a 560 de oameni în 90 de secunde dovedindu-se o provocare. În plus, a trebuit adăugat balast de uraniu sărăcit în nacelele a două motoare pentru a împiedica oscilaţii periculoase. Alte probleme au fost cu motoarele JT9D, care aveau probleme majore de construcţie, făcând ca 20 de fuselaje să aştepte la un moment dat motoarele în curtea fabricii. În plus, designul şi producţia au fost atât de scumpe, încât Boeing a trebuit să se împrumute masiv, ratarea fiind sinonimă cu falimentul.

Deşi iniţial au existat îndoieli, mai ales că odată cu 747 apăreau şi o serie de avioane trimotoare de mare capacitate, mai mici, dar mai puţini consumatoare de combustibi, Boeing 747 s-a dovedit a fi foarte popular în serviciu, fiind iniţial cumpărat de toate liniile aeriene mari din vestul Europei şi SUA, (precum British Airways, Air France, TWA etc.).

Criza petrolului din anii '70, urmată de apariţia de avioane bi-motoare de mare capacitate a scos avionul de pe rute mai scurte şi mai puţin căutate, acesta fiind însă păstrat pe rute de mare distanţă cu încărcare mare, şi pe rute cu cerere foarte mare - precum Londra-Sydney, Londra-Hong Kong, Tokyo-San Francisco, Tokyo-Osaka etc. Avionul mai este folosit şi pe multe rute de vacanţă şi charter, fiind umplut cu pasageri clasa economic (precum Amsterdam - Sint Martin în Caraibe, sau Paris - Tahiti).

Astfel, de-a lungul timpului, avionul a fost lungit, pentru mai mulţi pasageri (747-300 şi 747-400), scurtat, pentru autonomie mai mare (747SP), dotat cu tehnologii din ce în ce mai noi, pentru a se adapta rolurilor noi.

Avionul deţine recordul de pasageri transportaţi într-un singur zbor - peste 1087 au fost transportaţi într-un avion ElAl în 1991 participând într-o acţiune umanitară.

[modifică] Modele

[modifică] Civile

747-100, aparţinând Iran Air

747-200, aparţinând Air France

747-300, aparţinând PIA

747-400, aparţinând Qantas

• 747-100, a fost modelul iniţial, produs la fabrica Everett şi lansat în 1968. Primul zbor comercial pe 22 ianuarie 1970, cu PanAm, pe ruta Londra - New York. Modelul are o autonomie de 7242 km, etajul superior fiind iniţial dotat cu doar 6 ferestre , şi fiind gândit pentru a fi folosit ca salon, apoi fiind dotat cu 20 ferestre, pentru pasageri. Având o masă de serviciu maximă autorizată mai mică decât a modelului 747-200 (333.39 faţă de 377.84), a fost oferit doar ca model de pasageri. Cu toate acestea, există şi modele de marfă, conversii făcute în special de curierii rapizi
• 747-100B a întărit trenul de aterizare, crescând masa maximă de serviciu la 340.1 t. A fost oferit doar către Saudia şi Iran Air.
• 747-100SR (sau 747SR, rază scurtă) a fost modelul oferit liniilor aeriene japoneze pentru transporturi interne. Având o capacitate mare de pasageri (498-550), au o rezervă redusă de combustibil, parcurgând distanţe mici. Au fost folosite de All Nippon Airways şi Japan Air Lines.

205 avioane din seria 100 au fost produse, din care 38 mai sunt în serviciu, o parte cu pasageri.

• 747SP este modelul scurtat, şi poate zbura mai mult şi mai repede ca un 747-100. A fost construit pentru o piaţă de nişă, ca un concurent pentru McDonnell-Douglas DC-10. Au fost produse doar 45 din care 12 rămân în uz, mai ales cu operatori din Orientul Mijlociu.

• 747-200 a adus motoare mai puternice, permiţându-i să zboare distanţe mai lungi. Pentru acest model, s-a oferit posibilitatea extinderii etajului superior, dar doar KLM a realizat acest lucru.

• 747-200B este un model cu rază mai lungă de acţiune, de până la 10.700 km
• 747-200C este un model convertibil rapid pasageri-marfă, având uşă cargo mai mare pe lateral, uşă în bot, şi scaune uşor de scos.
• 747-200M (combi) este un model mixt pasageri-cargo, prima jumătate a avionului fiind rezervată pentru circa 200 de pasageri, fiind urmată de un perete despărţitor, restul punţii fiind rezervat mărfii.
• 747-200F este modelul de marfă, putând transporta până la 105 tone.

În total au fost produse 393, din care 225 rămân în serviciu, atât de pasageri cât şi cargo.

• 747-300 s-a vrut iniţial un avion trimotor de pasageri, care să fie în concurenţă cu Lockheed L-1011 şi McDonnell Douglas DC-10. Proiectul a fost abandonat, iar clasificarea a fost dată pentru un model îmbunătăţit de 747. Acesta avea etajul superior prelungit cu 7.1 m, viteză şi autonomie crescută (Mach 0.85 respectiv 12.392 km). 81 au fost produse, din care 71 sunt în continuare în serviciu.
• 747-300SR este modelul pentru piaţa internă japoneză, fiind similar cu 747-100SR, doar că, datorită lungimii mai mari a etajului superior, se oferă spaţiu pentru peste 600 pasageri
• 747-300M este modelul combi, putând transporta atât marfă cât şi pasageri, dovedindu-se foarte util pe rutele cu puţini pasageri dar foarte mult cargo.

• 747-400 este modelul în producţie, având foarte multe modificări, printre care lungirea aripilor cu 1.8m, adăugarea de dispozitive winglet de 1.8 m, rezervoare suplimentare (în coadă), motoare îmbunătăţite, un interior nou, şi instrumente de zbor digitale, reducând numărul piloţilor la 2. Se oferă versiunea ER şi ERF, cu autonomie sporită suplimentar, modele F (cargo), şi modele BCF (Boeing Converted Freighter), conversii din avion de pasageri în avion de marfă. 627 au fost produse, cu 46 comenzi încă nelivrate.

• 747-400 LCF (Dreamlifter) este un model construit de Boeing pentru transportul de fuselaje de avion. A fost construit prin extinderea dimensiunilor fuselajului avionului, şi este folosit pentru programul Boeing 787. Nu este oferit spre vânzare, ci este doar pentru uz intern. 4 au fost produse.

• 747-8 este modelul propus de Boeing, care va fi lansat în 2009. Motoarele şi instrumentele de zbor vor fi preluate de la Boeing 787. În plus, va fi lungit la 76.4 m, devenind cel mai lung avion de linie, şi va fi dotat cu aripi noi, pentru capacitate sporită. Este primul avion pentru care varianta principala este cea cargo, varianta de pasageri fiind oferită ca produs secundar. Modelul de marfă (747-8F) transportă 140 t de marfă, incluzând uşa frontală. Modelul de pasageri (747-8I) este oferit începând cu 2010. În total, au fot comandate 87 de avioane 747-8 din care 24 de pasageri.

În plus, numeroase modele sunt folosite ca avioane particulare sau de transport oficial.

[modifică] Militare

Există şi un număr de modele militare :

• C19, modelul militar derivat din 747-100.
• VC25, modelul militar derivat din 747-200B. Este un model celebru, fiind folosit de către armata americană pentru transportul preşedintelui SUA, sub numele Air Force One. Foloseşte motoarele şi instrumentele de zbor de pe modelul 747-400 şi poate fi realimentat în zbor.
• KC33, cisternă pentru realimentare în zbor. A fost refuzat de armata americană, care a ales KC-10 (derivat din DC-10), dar a fost vândut Iranului înainte de revoluţia islamică.
• E4B, centru de operaţiuni aerian pentru comandă în caz de război
• YAL-1, un laser militar aeropurtat
• SCA (Shuttle Carrier Aircraft), două avioane 747 construite pentru a transporta Naveta Spaţială americană între diversele puncte de reparaţie, lansare şi aterizare.

[modifică] Specificaţii tehnice

Un avion Boeing 747 are peste 6 milioane de părţi/componente, jumătate din ele fiind elemente de prindere şi 274 km de cabluri. Modelele iniţiale erau dotate pentru transportul sub aripă a 5 motoare, unul fiind transportat ocazional ca piesă de schimb în cazul în care un alt avion s-a defectat pe un aeroport care nu deţinea un motor disponibil. Îmbunătăţirea tehnologiei motoarelor a dus la eliminarea acestei funcţii.

	747-100	747-200B	747-300	747-400	747-400ER	747-8I
Piloţi	3			2
Pasageri	366 (3 clase)			416 (3 clase)		467 (3 clase)
Lungime	70.6 m					76.4 m
Lungime aripi	59.6 m			64.4 m		68.5 m
Înălţime	19.3 m			19.4 m		19.4 m
Masă proprie	358,000 lb 162,400 kg	174,000 kg	178,100 kg	178,756 kg	164,382 kg	185,972 kg
Masă maximă autorizată la decolare (MTOW)	333,390 kg	377,842 kg	377,842 kg	396,890 kg	412,775 kg	439,985 kg
Viteză de croazieră	Mach 0.84 (555 mph, 895 km/h, 481 knots la FL350)			Mach 0.85 (567 mph, 913 km/h, 487 knots)	Mach 0.855 (567 mph, 913 km/h, 490 knots)
Viteză maximă	Mach 0.89 (587 mph, 945 km/h, 510 knots)			Mach 0.92 (608 mph, 977 km/h, 527 knots)
Necesar pistă la MTOW	N/A	10,466 ft (3,190 m)	10,893 ft (3,320 m)	9,902 ft (3,018 m)	10,138 ft (3,090 m)	N/A
Autonomie	5,300 mile nautice (nm) (9,800 km)	6,850 nm (12,700 km)	6,700 nm (12,400 km)	7,260 nm (13,450 km)	7,670 nm (14,205 km)	8,000 nm (14,815 km)
Capacitate combustibil	48,445 US gal (183,380 L)	52,410 US gal (199,158 L)		57,285 US gal (216,840 L)	63,705 US gal (241,140 L)	57,285 US gal (216,840 L)
Consum maxim spcific la MTOW (capacitate/autonomie)	(18.7 L/km)	(15.7 L/km)	(16.1 L/km)	(16.1 L/km)	(17.0 L/km)	(14.6 L/km)
Motoare (x 4)	PW JT9D-7A GE CF6-45A2 RR RB211-524B2	PW JT9D-7R4G2 GE CF6-50E2 RR RB211-525D4	PW JT9D-7R4G2 GE CF6-80C2B1 RB211-524D4	PW 4062 GE CF6-80C2B5F RR RB211-524H	PW 4062 GE CF6-80C2B5F	GEnx-2B67

Surse: [1], [2]

[modifică] Vezi şi

Linia Boeing : Boeing 707 - Boeing 717 - Boeing 727 - Boeing 737 - Boeing 747 - Boeing 757 - Boeing 767 - Boeing 777 - Boeing 787.
Competiţie - Din trecut : McDonnell Douglas DC-10, Lockheed L-1011. Actuală : Boeing 777, Airbus A380.

Avioane comerciale Boeing
	Cu elice 40A · 80 · 221 · 247 · 307 · 314 · 377 Cu reacţie 367-80 · 707/720 · 717 · 727 · 737  · BBJ  · 747  · SP/-400/LCF  · 757 · 767 · 777 · 787 În curs de dezvoltare 747-8 Propuse Y1 · Y3 Nerealizate 2707 · 7J7 · NLA · Sonic Cruiser