Boeing 767
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Boeing 767 este un avion american bimotor de transport cargo şi pasageri, mediu şi lung-curier produs de firma Boeing. Este un avion cu două culoare (diametru mare), având o capacitate medie, putând transporta între 181 şi 245 de pasageri pe distanţe cuprinse între 9400 şi 12200. În plus, sunt oferite şi un număr de variante militare.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Avionul a intrat în producţie pentru a acoperi segmentul de mijloc în transportul aerian trans- şi intercontinental, oferind capacitate de transport şi consum de combustibil mai mici pe rute intercontinentale şi transcontinentale faţă de Boeing 747. În plus, a fost gândit ca înlocuitor pentru deja vechile şi neîncăpătoarele Boeing 707.
Printre inovaţiile aduse de avion se numără autorizarea pentru operaţiuni Cat IIIb (aterizări pe vizibilitate aproape nulă, fără altitudine de decizie, şi cu o vizibilitate frontală de sub 100m), fiind primul avion astfel autorizat în Statele Unite şi autorizarea pentru zboruri ETOPS (posibilitatea de a zbura pe distanţe lungi peste ocean, cu doar două motoare). O altă inovaţie este comunalitatea - instrumentele de zbor şi cabina de control de pe 767 sunt identice cu cele de pe Boeing 757, permiţând trecerea uşoară între cele două modele. Paradoxal, Boeing nu a profitat de acest lucru foarte mult, astăzi, concurenţii lor, Airbus, fiind faimoşi prin faptul că oferă instrumente identice pe toate modelele de avioane produse.
Avionul oferă o configuraţie tipică cu 7 locuri pe un rând pentru clasa economic (aranjate pe sistemul 2+3+2), respectiv 6 locuri pentru clasa business (2+2+2). Interiorul avionului a fost modernizat de mai multe ori, fiind adus la zi.
Avionul rămâne în producţie, 1011 avioane fiind comandate din care 950 livrate. Deşi cererea de modele de pasageri a scăzut dramatic în ultimii ani, din cauza apariţiei unui model care urmează să înlocuiască acest avion (Boeing 787) dar şi din cauza concurenţei Airbus, există o cerere mare din partea operatorilor de marfă şi din partea armatelor, care folosesc modelul pe post de cisternă pentru realimentare aeriană.
[modifică] Variante
[modifică] Civile
- 767-200 : Primul model, propus spre vânzare în 1978 şi operaţional din 1982, este folosit în principal pentru zboruri trans-continentale în Statele Unite ale Americii. Dotarea tipică este cu 224 locuri într-o cabină cu 2 clase, limita maximă fiind dată de numărul de uşi de urgenţă şi fiind de 255 de locuri. Cu o modificare (adăugarea unei uşi suplimentare), limita maximă posibilă este de 290 de pasageri într-o configuraţie 2+4+2.
- 767-200ER : Model construit pentru distanţe mai lungi, şi primul model care a fost folosit pentru operaţiuni transatlantice. A intrat în serviciu în 1984 cu El-Al.
Până în iunie 2007 [1], au fost comandate 249 de avioane din seria 200 şi 200ER, din care 2 rămân de livrat</ref>
- 767-300 : Model lungit, şi cu o autonomie similară cu cea a 767-200. Configuraţia tipică este de 269 pasageri într-o cabină cu 2 clase cu 7 locuri pe rând în clasa economic. A fost inaugurat după 767-200, primul client fiind JAL, care a introdus primul avion din această serie în 1986.
- 767-300ER : Model cu autonomie sporită, utilizabil pentru zboruri trans-pacifice. Primul client a fost American Airlines în 1988.
- 767-300F : Model cargo dedicat, similar cu 767-300ER. Din cauza lăţimii mult prea mici, avionul nu poate căra containere tipice LD3, fiind nevoit să folosească containere mai mici, special proiectate, LD2, în majoritatea spaţiului disponibil. În plus, se folosesc paleţi 88"x125". Acest lucru nu a împiedicat transportatorii de pachete şi curierii rapizi, care nu au nevoie de transbordare în avioanele altor companii, să adopte acest model, devenind astfel foarte popular.
724 de avioane din seria 300 (incluzând ER şi F) au fost comandate, din care 55 urmează a fi livrate. [1]
- 737-400ER : Ultimul model 767, introdus în 1997, la comanda Delta Air Lines şi Continental Airlines pentru a înlocui vechile trimotoare McDonnell Douglas DC10 şi Lockheed L-1011 din dotarea flotelor lor. Avionul a fost lungit, aripile au fost lungite şi ele, şi vârful aripilor a fost modificat pentru o aerodinamicitate crescută. Modelul nu a fost foarte popular, având doar 3 cumparători (cei doi originali plus un model VIP), cu 38 de bucăţi achiziţionate, din care 1 rămâne de livrat [1]
[modifică] Militare
- AST - Sistem de Test pentru Supraveghere Aeropurtată, model dezvoltat din 767-200, dotat cu o cupolă largă, şi cu senzori de infraroşu pentru detecţia de rachete balistice. Avionul este retras, dar este păstrat pentru eventuale teste ulterioare.
- KC767 - cisternă pentru alimentare aeriană, dezvoltat iniţial pentru Armata Americană, care însă a anulat contractul ulterior pe motiv de corupţie şi conflict de interese. A fost comercializat însă către Armata Japoneză şi către Armata Italiană, 8 bucăţi fiind produse pentru aceştia. În plus, Boeing participă cu un model îmbunătăţit (KC767 Advanced) în competiţia nouă deschisă de Armata Americană, alături de Airbus. Dacă Boeing va câştiga, peste 150 vor fi produse.
- E767 - sistem de supraveghere RADAR aeropurtat (AWACS) folosit de armata japoneză. Bazat pe modelul E3 al armatei americane, dar folosind avioane B767 în locul Boeing 707, au fost produse 4 bucăţi.
- E10 - sistem de supraveghere aeropurtat (AWACS) proiectat pentru Armata Americană. În funcţie de rezultate, este posibil să intre în producţie de serie.
[modifică] Incidente şi accidente
11 avioane din acest model au fost distruse până acum în diverse accidente şi incidente. Din acestea 6 au fost accidente, 2 au fost distruse pe sol, în cadrul unor bombardamente aeriene, în timpul primului război din Irak, iar 4 au fost distruse în atentate teroriste. În total, inclusiv victime pe sol, au murit în incidente 2993 de persoane (851 fără victimele de pe sol) [2]. Ambele avioane care au fost implicate în Atentatele de la 11 septembrie de la New York au fost Boeing 767.
[modifică] Specificaţii Tehnice
| 767-200 | 767-200ER | 767-300 | 767-300ER | 767-300F | 767-400ER | |
|---|---|---|---|---|---|---|
| Lungime | 48.5 m | 54.9 m | 61.4 m | |||
| Lungime aripi | 47.6 m | 51.9 m | ||||
| Pasageri | 181 (3 clase) 224 (2 clase) 255 (1 clasă) |
218 (3 clase) 269 (2 clase) 351 (1 clasă) |
- | 245 (3 clase) 304 (2 clase) 375 (1 clasă) |
||
| Cargo | 81.4 m³ 22 LD2 |
3,770 30 LD2 |
454 m³ 30 LD2s + 24 paleţi |
129.6 m³ 38 LD2s |
||
| Masă proprie, gol | 80,13 t | 82,38 t | 86,07 t | 90,01 t | 86,18 t | 103,87 t |
| Masa maximă de serviciu autorizată la decolare (MTOW) | 142,88 t | 179,17 t | 158,76 t | 186,88 t | 186,88 t | 204,11 t |
| Autonomie | 5 200 nm (9 400 km) transatlantic |
6 590 nm (12 200 km) transpacific |
5 230 nm (9 700 km) transatlantic |
5 975 nm (11 065 km) transpacific |
3 255 nm (6 025 km) transcontinental |
5 625 nm (10 415 km) transpacific |
| Viteză de croazieră | Mach 0.80 (470 kt, 530 mph, 851 km/h la FL350 | |||||
| Viteză maximă de serviciu | Mach 0.86 (493 kt, 568 mph, 913 km/h la FL350 | |||||
| Distanţă de decolare la MTOW |
5 600 picioare (1,707 m) | 7 900 picioare (2,408 m) | 9,501 picioare (2,896 m) | |||
| Motoare (x2) | Pratt & Whitney JT9D-7R4 Pratt & Whitney PW4000-94 General Electric GE CF6-80A GE CF6-80C2 |
P&W PW4000-94 GE CF6-80C2 |
P&W JT9D-7R4 P&W PW4000-94 GE CF6-80A GE CF6-80C2 |
P&W PW4000-94 GE CF6-80C2 Rolls-Royce RR RB211-524H |
P&W PW4000-94 GE CF6-80C2 |
|
| Forţă propulisie | GE: 222 kN | PW : 281.6  GE: 276.2 kN |
PW: 222 kN | PW: 281.6 kN GE: 276.2 kN RR: 264.7 kN |
PW: 281.6 kN GE: 282.5 kN |
|
Surse: [2], [3], [4], [5], [6]
[modifică] Referinţe
[modifică] Vezi şi
Linia Boeing : Boeing 707 - Boeing 717 - Boeing 727 - Boeing 737 - Boeing 747 - Boeing 757 - Boeing 767 - Boeing 777 - Boeing 787.
Înlocuitorul direct : Boeing 787.
Concurenţa : Airbus A300, Airbus A310, Airbus A330
| Avioane comerciale Boeing | ||
|---|---|---|
| Cu elice 40A · 80 · 221 · 247 · 307 · 314 · 377
Cu reacţie 367-80 · 707/720 · 717 · 727 · 737 · BBJ · 747 · SP/-400/LCF · 757 · 767 · 777 · 787 |
||
