Àrabbu
Di Wikipedia, la nciclupidìa lìbbira.
Cu à rabbu si ntenni na pirsuna, nu pòpulu o autru cuncettu liatu o origginariu dâ pinìsula arà bbica. Ntâ sò accizzioni stritta si rifirisci â pinìsula arà bbica, ma n senzu là ricu si pò rifiriri â tuttu lu mediu orienti e l'Àfrica sittintriunali, unni pòpuli à rabbi pinitraru già ntô VII sèculu a l'inizziu di la diffusioni di l'islam. Spissu pirciò si cunfunni cu mussurmanu.
Quannu si parra di storia, p'asempiu di storia siciliana, pi à rabbi si ntènninu li pupulazzioni chi occuparu li tirritoria di cui si parra, e ntâ stu casu un tèrmini sinònimu, puru assai usatu è saracini.
L'à rabbu è puru na lingua, cu n'arfabbetu propriu. Ntâ cultura europea la lingua e l'arfabbetu à rabbu sunnu di cumprinzioni assai diffìcili, e assai picca pirsuni si fìdanu a capiri o a lèggiri l'à rabbu. Di sta custatazzioni nasci la sprissioni: ma chi parru à rabbu? pi diri: ma cchiè nun mi capisti?.