Comunism de război

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

Comunismul de război a fost o politică economică dură adoptată de bolşevici în timpul războiului civil rus, având ca scop să asigure aprovizionarea oraşelor şi Armatei Roşii cu alimente, cu arme şi cu muniţii, în condiţiile în care mecanismele şi relaţiile economice normale fuseseră distruse de război.

Comunismul de război includea următoarele acţiuni:

1. Toate fabricile mari erau controlate de guvern.
2. Producţia era planificată şi organizată de guvern.
3. Disciplina impusă muncitorilor era strictă, iar greviştii puteau fi împuşcaţi fără judecată.
4. A fost impusă munca obligatorie "claselor ne-proletare".
5. S-a introdus prodrazvyorstka – rechiziţionarea surplusurilor de produse agricole, (ceea ce depăşea minimum de subzistenţă), pentru a fi redistribuite populaţiei orăşeneşti şi armatei.
6. Distribuirea mărfurilor alimentare şi mărfurilor de primă necesitate a fost cartelată şi s-a făcut în mod centralizat.
7. Funcţionarea intreprinderilor private a fost interzisă.
8. A fost introdus controlul militarizat al căilor ferate.

După cum se poate vedea cu uşurinţă, această politică de punere a sub controlul guvernamental şi sub jurisdicţia legii marţiale a tot ceea ce părea să aibă o oarecare importanţă, nu avea decât legături superficiale cu comunismul, numele fiindu-i ales mai mult pe criterii politice.

Deşi prin intermediul acestor acţiuni s-a reuşit obţinerea victoriei în război, ele nu au înlăturat greutăţile de tot felul, iar în unele cazuri au agravat problemele existente. Ţăranii au început să refuze să coopereze cu autorităţile statului şi să mai producă mărfuri alimentare atâta vreme cât statul rechiziţiona prea mult din recolte. Aceasta a dus la crize în aprovizionare, care împreună cu vremea defavorabilă şi cu greutăţile războiului au avut ca rezultat foametea. Au murit mai multe milioane de oameni şi au existat rapoarte despre canibalism. Muncitorii abandonau oraşele pentru a se refugia la ţară, unde şansele de a găsi hrană erau mai mari, făcând să scadă producţia industrială şi şansele unui comerţ echitabil cu bunuri industriale contra hrană, ceea ce agrava şi mai mult situaţia populaţiei urbane rămase.

Ca rezultat direct al acestor greutăţi, au izbucnit o serie de greve muncitoreşti şi revolte ţărăneşti (aşa cum a fost Răscoala din Tambov). Punctul de cotitură a evenimentelor a fost Rebeliunea de la baza navală Kronstadt din februarie 1921. Rebeliune a avut un efect copleşitor asupra lui Lenin, pentru că deşi răscoala militară a fost zdrobită de Armata Roşie, marinarii de la Kronstadt se număraseră printre cei mai devotaţi sprijinitori ai comunismului la începutul Revoluţiei din Octombrie. După înfrângerea rebeliunii, Lenin a hotărât să sfârşească cu politica comunismului de război şi a înlocuit-o cu aceea a Noii Politici Economice.