Comunicare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii în interiorul perechii emiţător - receptor.

Cuprins

1 Scheme de comunicare
2 Tipuri de comunicare
3 Legături externe
4 Vezi şi

[modifică] Scheme de comunicare

Schema clasică de comunicare:

E	→	C	→	R
emiţător		mesaj		receptor

Schema lui Shannon (1952):

Emiţător	→	Codare	→	Canal	→	Decodare	→	Receptor
emiţător				mesaj codificat				receptor

Comunicarea nu se efectuează numai cu şi prin cuvinte, ci şi prin intermediul tonului vocii, al atitudinii noastre, al amplitudinii sau localizării respiraţiei, al variaţiei coloritului epidermei (îndeosebi a celei faciale).

Comunicarea presupune prezenţa a cel puţin 2 interlocutori.

Tipuri de comportamente ale comunicării:

pasiv
asertiv
agresiv

[modifică] Tipuri de comunicare

de Limbile lumii

"Comunicare" în informatică şi matematică este comunicarea prin intermediul unui limbaj, program care foloseşte un anumit sistem cu formule de comunicare.

Vorbirea sau limba este un element important în comunicare, prin intermediul ei putem transmite mai departe emoţional, şi o comunicaţie socială, aceasta decurge diferenţiat după gradul de cultură al partenerilor ce iau parte la convorbire.

Această transmitere de informaţii se produce de obicei într-o formă acustică (vorbirea), sau o formă optică (prin semnale), sau prin intermediul scrisului.

Există o ştiinţă care se ocupă cu studiul comunicaţiei, comunicaţia fiind limitată de vocabularul şi de gramatica unei limbi.

Edward Sapir (1921) defineşte vorbirea ca o trăsătură caracteristică omului, care nu este produsă de instinct, aceasta fiind o metodă de a exprima şi transmite mai departe gândurile, sentimentele (simţămintele) şi dorinţele prin intermediul unui sistem de simboluri descoperite/inventate de om.

Ferdinand de Saussure numeşte limba de comunicare ca o legătură între sunete şi imaginile pe care le declanşează aceste sunete în puterea de imaginaţie mentală a interlocutorului.

Această comunicare are loc pe baza aceluiaşi principiu în limbi naţionale, sau specializate pe profesii sau discipline diferite.