Cercetarea arheologică de salvare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cercetarea arheologică de salvare s-a dezvoltat mai ales la începutul anilor 70, în special în Marea Britanie. A apărut ca necesitate în urma construcţiilor masive şi a dezvoltării agriculturii, care au distrus o serie de situri arheologice.
În general în Europa, şi în întreaga lume, siturile arheologice sunt protejate prin lege. Descoperirea unor vestigii cu ocazia unor lucrări de construcţii sau în agricultură aduce cu sine stoparea lucrărilor respective şi intervenţia arheologilor pentru cercetarea vestigiilor respective. În cele mai multe cazuri, după ce are loc cercetarea arheologică se poate continua construcţia sau alte activităţi. În România acest proces poartă numele de descărcare de sarcină istorică.
Respectivele lucrări arheologice se efectuează de muzee, universităţi sau uneori de firme private de arheologie de salvare. Arheologia de salvare a fost uneori criticată, deoarece cercetarea se efectuează în urma unor contracte cu termene limită, care afectează cercetarea ştiinţifică.
