Cation

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cationul (grec. ἰόν [ión] = cel mişcător) este un ion încărcat electric pozitiv, numele de cation. provine de la comportarea lor în timpul unei electrolize, cationii se deplasează la catod (polul negativ). Cationii pot proveni din atomi sau molecule, care au devenit încărcaţi pozitivi prin cedare de sarcini negative (electroni), sau prin acceptare de protoni de hidrogen (H⁺).

In compoziţia sărurilor intră întotdeauna cationii (ionii pozitivi), şi anionii (ionii negativi), între care există continu procese de transormare.

Cu studiul şi determinarea cationilor în laborator se ocupă chimia analitică.

[modifică] Exemple de cationi

• Cationi simpli proveniţi din atomi:
  • K ⁺, Na ⁺, Li ⁺, H ⁺, Mg ²⁺, Ca ²⁺, Ba ²⁺, Al ³⁺, Pb ⁴⁺

• Cationi proveniţi din molecule:
  • NH ₄ ⁺
  • H₃O ⁺
  • [NO] ⁺

[modifică] Incărcarea electrică a cationilor

De exemplu dim atomul de sodiu ia naştere un cation de sodiu prin piederea unui electron, pe când atomul de magneziu pierde doi electroni, iar atomul de aluminiu pierde trei electroni, prin care devine de trei ori mai încărcat pozitiv ca şi atomul de sodiu.

• Na → Na ⁺ + 1e ^-
• Mg → Mg ²⁺ + 2e ^-
• Al → Al ³⁺+ 3e ^-

In cazul metalelor ionii se grupează într-o configuraţie de înveliş electronic, schimbul de electroni se produce ca urmare a tendinţei fiecărui atom de a-şi forma configuraţia straturilor de electroni după modelul gazelor nobile (heliu, neon argon, etc.)

Numărul de electroni cedaţi depinde de numărul electronilor de pe ultimul strat, care în tabelul sistemului periodic al elementelor determină grupa principală în care este încadrat în tabel elementul respectiv.