Canalul Bega
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Canalul Bega este primul canal navigabil construit în România. Lungimea totală navigabilă era de 44km pe teritoriul României si 72km pe teritoriul Serbiei. Traversează oraşul Timişoara.În prezent nu este navigabil.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Canalizarea râului Bega (Begheului) a început în 1728 în amonte de Timişoara, când contele Claudius Mercy a dispus săparea unui canal care să contribuie la asanarea terenurilor inundabile din jurul Timişoarei.[1] În 1739, inginerul Maximilian Fremaut continuă canalizarea intervenind cu diguri pentru regularizarea cursului Begheului. Ca urmare, Timişoara beneficiază enorm de reducerea riscului de inundaţii dar mai ales de uscarea mlaştinilor din împrejurimi. Ulterior canalul începe să fie folosit la transportul buştenilor din pădurile de lângă Făget, în oraş.[2]
[modifică] Extinderea
Au urmat în a doua fază lucrările la extinderea în avale. S-a construit astfel canalul navigabil propriu-zis, pe un traseu complet nou, actuala Bega Veche, cu o lungime totală de 116km, până la confluenţa cu Tisa. În noiembrie 1732 circulă primul vapor, până la Pancevo. Din cauza dificultăţilor de navigare, în specie a numeroaselor praguri de nisip cauzate de numeroase secţiuni tortuoase, traseul este abandonat.
[modifică] A doua variantă
Între 1735 şi 1754 se construieşte o nouă variantă, mai la sud, între Timişoara şi Klekk. Noul traseu este mult mai drept şi favorabil navigaţiei însă depinde mult de nivelul apei a cărui debit oscilează constant între extreme. Fermaut soluţionează această problemă şi începe în 1758 construcţia în amonte a unui nod hidrotehnic între Topolovăţ pe Bega şi Coştei pe râul Timiş. Nodul permite transferul de debit între Bega şi Timiş, în funcţie de nevoi. Astfel se rezolvă problema debitului pe canalul Bega dar se şi îmbunătăţeşte în mod dramatic gospodărirea apelor într-o zonă cunoscută istoric pentru terenurile mlăştinoase şi inundaţiile frecvente.
[modifică] Transportul de mărfuri
În anul 1752 exista deja Portul Timişoara în cartierul Iosefin. Cantitatea de mărfuri transportată pe Bega era de 20.000 tone.[3] Până la începutul Primului război mondial navigau pe canal 563 ambarcaţiuni comerciale, timp de 305 zile pe an. Volumul de mărfuri transportate ajunge la un maxim de 250.000 tone/an în perioada 1937 - 1938. Traficul suferă grav din cauza celui de-al doilea război mondial iar în 1958 transportul de mărfuri încetează.
[modifică] Transportul de pasageri
În anul 1869 pe canalul Bega se fac primele curse de pasageri. Timişoara devine astfel primul oraş de pe teritoriul actual al României care utilizează acest mijloc de transport în comun. Transportul de pasageri pe canal a cunoscut un varf de circa 500.000 pasageri în anul 1944, navele de pasageri fiind retrase în anul 1967. O mică porţiune rămâne navigabilă pe raza municipiului Timişoara pentru un număr redus de nave de agrement.
[modifică] În prezent
După anul 1990 redeschiderea canalului revine în discuţie. Abia în anul 2002, cu sprijinul guvernului olandez, se elaborează primul studiu de fezabilitate pentru redeschiderea traficului pe partea română. Un studiu similar este efectuat şi de partea sârbă. Studiul prognozează un volum de trafic de mărfuri de circa 600.000 tone/an, în principal din partea companiilor interesate din municipiul Timişoara (Fabrica de zahăr, CET, Dermatina, Spumotim). Studiul are în vedere şi redeschiderea traficului de pasageri şi de agrement pe segmentul de 44km din teritoriul român. Canalul Bega reprezinta pentru Timisoara o oportunitate de dezvoltare economica durabila.In anul 2007 incep lucrarile de dragare si ecologizare a canalului dar numai pana la frontiera cu Serbia.Totodata cele doua ecluze de pe sectorul romanesc vor fi modernizate.Pentru ca navele sa circule din nou pe canal este nevoie de dragare a peste 70 de cm de mâl de pe fundul canalului. Marea problemă nu sunt banii, ci locul unde se va depozita mâlul scos, deoarece acesta dăunează agriculturii. Cel mai probabil, mâlul va fi pus pe terenurile care au fost inundate în 2005. autorităţile s-au hotărât să facă Bega, din nou, canal navigabil. Asta e o teorie frumoasă, dar apusă. De 15 ani, autorităţile tot estimează şi vorbesc despre reintroducerea canalului Bega în circuitul navigabil. S-au cheltuit 100.000 de euro pentru un studiu de fezabilitate. Noroc că banii i-au dat olandezii. După 11 ani de analiză atentă pe textul studiului rezultă că Bega nu e Nilul, iar singurul lucru realizabil este scoaterea mâlului. Acţiunea „Mâlul” începe la toamnă, se va desfăşura pe o distanţă de 20 de kilometri şi va costa milioane bune de euro. Când se va termina, canalul Bega va fi mai adânc cu 70 de centimetri. Asta înseamnă scăderea riscului de inundaţii. Culmea, problema nu este cea a fondurilor, ci a locului unde va fi depozitat tot mâlul. „Un lucru pot să vă zic sigur: că Bega nu e Nilul. Nu-i ca acolo, când inundă Nilul de două ori pe an şi faci agricultură. Mâlul ăsta e contaminat. Unde-l depozitezi nu mai poţi face ani buni agricultură”, spune subprefectul de Timiş, Marossy Zoltan. Scoaterea mâlului din canalul Bega este prima ecologizare după mai bine de 60 de ani. Ultima astfel de acţiune datează din anul 1945. În următoarea perioadă, autorităţile vor stabili locaţia în care va fi pus mâlul extras. Acesta ar putea fi transferat pe teritoriul localităţilor ameninţate de inundaţii de pe cursul canalului Bega. Autorităţile văd asta ca un troc: depozitaţi mâlul contaminat, scăpaţi de inundaţii.
[modifică] Note
 |
Portal Banat |
