Bogdan Vodă, Maramureş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Bogdan Vodă | |
| — Comună — | |
  Localizarea în România |
|
| Coordonate: | |
|---|---|
| Ţară | România |
| Judeţ | Maramureş |
| Statut | Centru de comună |
| Atestare | |
| Sate componente | Bocicoel |
| Guvernare | |
| - Primar | Ioan Deac |
| Populaţie (2007) | |
| - Total | 3,337 locuitori |
| Fus orar | EET (UTC+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poştal | {{{codpoştal}}} |
| Prefix telefonic | +40 x59 [1] |
| Site: Pagina Primăriei (ro) | |
Bogdan Vodă, mai demult Cuhea, (în maghiară Izakonyha, în limba idiş Kechnie[2]) este o localitate în judeţul Maramureş, Transilvania, România.
Cuprins |
[modifică] Geografie
Comuna este situată pe Valea Izei, în partea de sud-est a judeţului Maramureş, pe DJ 186 şi DJ 188 la 100 km de municipiul Baia Mare şi 50 km de Sighetu Marmaţiei, la o altitudine medie de 400m.
Este o zonă cu dealuri mai joase decât împrejurimile (600m altitudine) şi mai puţin împădurite, dovedind o activitate economică intensă încă din Evul Mediu. Aici se varsă pârâurile Ieud şi Valea Satului în râul Iza, fiind prin urmare un punct important la confluenţa drumurilor care duc spre Ieud, respectiv Vişeu cu culoarul Izei.
Agricultura zonei e reprezentată mai ales de livezi şi fânaţe pe dealuri, iar în vale terenul e potrivit pentru cultivarea cartofilor.
Munţii Ţibleş cu o altitudine de peste 1800m se pot vedea înspre Sud-Est iar Munţii Rodnei cu vârful Pietrosu (2303m altitudine) înspre Est.
[modifică] Istoric
Localitatea s-a numit înainte Cuhea, fiind menţionată pentru prim oară sub această denumire în 1352.
A fost reşedinţă a voievozilor români din Maramureş. In această vreme a fost ridicată o cetate pe malul înalt al Izei, şi o biserică din piatră ale caror ruine se mai pot vedea şi acum.
De aici a plecat în 1359, împreună cu oştenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova.
În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vişaele, Moisei, Borşa, Sălişte şi Săcel) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, nepoţilor lui Dragoş Vodă alungaţi din Moldova de Bogdan, ctitorii de mai târziu a mănăstirii din Peri.
Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin foc bisericile de lemn din Maramureş. Aici, pe locul vechii biserici a fost contruită actuala biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” la 1718 (specifică arhitecturii maramureşene).
[modifică] Demografie
La recensământul din anul 1930 au fost înregistraţi 2.180 locuitori, dintre care 1.861 români şi 319 evrei.[3]
Sub aspect confesional populaţia era alcătuită din 1.602 greco-catolici, 321 mozaici, 210 ortodocşi şi 47 adventişti.[4]
La recensământul din anul 2002 populaţia totală a fost 3.411 locutori, din care 3.403 români, 2 maghiari şi 1 ucrainean.
După religie, au fost 3.128 ortodocşi, 145 greco-catolici, 55 adventişti de ziua a şaptea, 18 penticostali, iar 64 nu şi-au declarat religia.
[modifică] Obiective
Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” datată la 1718 - a fost declarată Monument istoric prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional. Biserica este construită din lemn de brad, are o bogată colecţie de icoane pictate pe lemn şi sticlă în stil maramureşan şi un scaun arhieresc sculptat. Este una din cele mai frumoase construcţii de lemn, lăcaş de închinăciune şi printre cele mai valoroase monumente de lemn din România.
Ruinele resedinţei feudale din sec. XIII-XIV şi urmele unei biserici de piatră - mănăstire domnească, prima biserică de zid din Maramureş, pe Dealul Cetăţii, malul din partea de miazăzi a Izei
Casa de lemn "Deac Vasile Moşu", monument etnografic, atât exteriorul cât şi interiorul păstrând toate caracteristicile arhaice ale spaţiului de locuire tradiţional
Grupul statuar Bogdan Voievod, opera sculptorului maramureşan Ioan Marchiş
Eveniment Pe data de 29 iunie 2008, de sărbătoarea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” va fi inaugurată oficial statuia reprezentând pe Voievodul Bogdan Întâiul si oştenii săi.
[modifică] Note
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom şi 3 pentru alţi operatori de telefonie fixă
- ^ http://www.jewishgen.org/yizkor/pinkas_romania/pinkas_romania2.html
- ^ Recensământul general al populaţiei României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 276.
- ^ Idem, pag. 659.
[modifică] Vezi şi
Ardusat | Ariniş | Asuaju de Sus | Băiţa de sub Codru | Băiuţ | Bârsana | Băseşti | Bicaz | Bistra | Bocicoiu Mare | Bogdan Vodă | Boiu Mare | Botiza | Budeşti | Călineşti | Câmpulung la Tisa | Cerneşti | Cicârlău | Coaş | Coltău | Copalnic-Mănăştur | Coroieni | Cupşeni | Deseşti | Dumbrăviţa | Fărcaşa | Gârdani | Giuleşti | Groşi | Groşii Ţibleşului | Ieud | Lăpuş | Leordina | Mireşu Mare | Moisei | Oarţa de Jos | Ocna Şugatag | Onceşti | Petrova | Poienile de sub Munte | Poienile Izei | Recea | Remetea Chioarului | Remeţi | Repedea | Rona de Jos | Rona de Sus | Rozavlea | Ruscova | Sarasău | Satulung | Săcălăşeni | Săcel | Sălsig | Săpânţa | Strâmtura | Suciu de Sus | Şieu | Şişeşti | Vadu Izei | Valea Chioarului | Vima Mică | Vişeu de Jos
