Biserica Vintilă Vodă din Popeşti-Leordeni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica „Vintilă Vodă“, cu hramul Sfânta Alexandrina, este o construcţie importantă al artei secolului al XVII-lea din vecinătatea Bucureştiului, aflat pe lista monumentelor istorice din Judeţul Ilfov.
Cuprins |
[modifică] Amplasare
Clădirea este situată pe terasa sudică a Dâmboviţei. Iniţial a funcţionat ca biserică parohială ortodoxă a fostului sat Popeşti-Români, actualmente parte a oraşului Popeşti-Leordeni din judeţul Ilfov, pe strada Unirii nr. 26.
[modifică] Arhitectură
Biserica este reprezentativă pentru acea perioadă, fiind construită în manieră tradiţională, după tipul bisericilor-paraclis al curţilor boiereşti, pe plan dreptunghiular, fără pridvor. Cu toate acestea se observă unele elemente de noutate, specifice perioadei de căutări în arhitectura bisericească de la sfârşitul secolului al XVII-lea, numită generic "perioada Cantacuzinilor".
Dimensiunile exterioare ale edificiului sunt de 18,50x7,50m cu pereţi de cărămidă arsă având grosimea de 1m. Naosul şi pronaosul au acoperişul sub formă de calote sferice. Absida este boltită tradiţional, cu un mic cilindru urmat de o semi-calotă, ca noutate arhitectonică remarcându-se sprijinirea acesteia pe o consolă continuă.
Tot ca inovaţie, sau ca element innoitor, îl reprezintă zidul interior plin ce desparte naosul de pronaos la bisericile tradiţionale, acum înlocuit cu un sistem primitiv de trei arcade, element arhitectonic ce avea să se impună mai târziu.
De remarcarcat este şi scara ce duce la clopotniţă amenajată în grosimea zidului nordic al pronaosului, ca la mai toate bisericile timpului, însă modul acesteia de desfăşurare şi lungimea acesteia o face inedită.
[modifică] Istoric
Numele sugerează că, pe locul actualei clădiri de cărămidă, ar fi fost o altă biserică sau construcţie religioasă de lemn construită de voievodul Vlad-Vintilă de la Slatina, probabil în amintirea unchiului şi predecesorului său pe tron, cel înecat în Dâmboviţa "[...]la Popeşti, den jos de Bucureşti[...]" (Radu Popescu "Istoriile domniilor Ţării Româneşti" în "Cronicari munteni", vol.I, Bucureşti, 1961, p.281). Totuşi această ipoteză nu poate fi demonstrată, nici urmele arheologice de suprafaţă, nici documentele, nici măcar tradiţia locală nu atestă deloc aşa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister.
Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popeşti", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popeşti, este descendent al unei mari familii nobiliare muntene, Sofica Şintescu fiind fiica marelui ban Radu Şintescu (Popescul). Aceasta îi lasă ca moştenire moşia Popeşti, din Ilfov, moşie de baştină a familiei Şintescu, atestată încă din secolul al XVI-lea.
Lucrările de construcţie încep în timpul celei de a doua domnii a lui Grigore I Ghica (februarie 1672-noiembrie 1673), atunci când Hrizea, ca mare vistiernic şi caimacam în lipsa voievodului plecat în campanie militară, era "atotputernic" în ţară.
După suirea pe tron a lui Gheorghe Duca, om de casă al cantacuzinilor şi adversar al bălenilor, construcţia la biserică este probabil oprită, iar Hrizea vistiernicul ia drumul pribegiei. Lucrările sunt reluate în anul 1675, când domnitorul Gheorghe Duca detensionează relaţiile dintre familia Cantacuzino şi familia Băleanu, arbitrând înţelept conflictele. Drept dovadă este atestarea din nou ca mare vistiernic a lui Hrizea Caridi. De altfel, în această perioadă, mai precis pe 25 septembrie 1676, biserica este gata, aşa cu o arată pisania originală ce încă se păstrează deasupra intrării.
Documentele ulterioare nu mai atestă biserica până în anii 1889-1890, când proprietarul părţii de sat pe care se afla monumentul, Alexandrina Hagi-Vasile, împreună cu medicul Ioan Nicolaescu şi Demetriu Georgiescu, arendatorul moşiei, iniţiază ample lucrări de refacere şi restaurare a acestuia. Tot atunci s-a refăcut în totalitate decoraţia interioară, inclusiv pictura murală, aşa cum o spun două inscripţii aflate în pronaos.
Cutremurul din 1940 nu afectează decât partea superioară a clopotniţei care va fi imediat refăcută.
În anii 1970-1971, preotul paroh Nicolae Turcu, iniţiază câteva lucrări importante de refacere şi învelire a acoperişului. Cu această ocazie este verificată originea unei mici turle octogonale de lemn aflate pe naos, ce s-a presupus iniţial că ar fi fost rămăşiţe ale unei turle de zidărie distruse în timp şi refăcută parţial. S-a constatat că nu poate fi vorba de o turlă ci de o construcţie bizară, aparent o improvizaţie, datată posibil anterior refacerilor din anii 1889-1890.
Astăzi, biserica "Vintilă Vodă" este un monument important al patrimoniului românesc, ce ilustrează elocvent perioada tranziţie şi mari transformări în arta arhitectonică bisericească a sfârşitului de secol XVII, perioadă ce avea să preceadă şi să anunţe stilul brâncovenesc.
[modifică] Bibliografie
- Radu Creţeanu „Biserica "Vintilă Vodă" din Popeşti-Leordeni - 300 de ani de la întemeiere“ în „Glasul Bisericii“, nr.3-4, 1976.
