Biserica Ortodoxă Ghelar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Despre biserica în care s-au închinat ghelarenii sunt multe de spus. Prima biserică despre care se ştie, a fost construită din lemn, însă a fost demolată în secolul al XIX-lea. În secolul XVIII a fost construită o biserică din piatră, iar mai târziu între anii 1939 şi 1973 o biserică monumentală la iniţiativa Părintelui Nerva Florea.
Cuprins |
[modifică] Biserica din piatră
O altă biserică din piatră (care există şi astăzi) a fost ridicată în anul 1770 de feudul din Govăjdia (un sat învecinat), ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru vindecarea soţiei sale de o boală grea în urma unei Sf. Taine a Maslului, făcută de preoţi ortodocşi (religia feudului Berenoi Gheorghe fiind calvină). Pictura are o semnificaţie aparte: imaginile ilustrând scene din Săptămâna Patimilor, iar ostaşii ce-l batjocoresc pe Hristos poartă straiele popoarelor, care au asuprit poporul român din Transilvania de-a lungul veacurilor.
[modifică] Biserica Nouă
Ctitorie a Preotului Nerva Florea. În anul 1939, noul preot al Ghelarului, având în vedere numărul în creştere al locuitorilor satului a început construcţia unei mari şi monumentale biserici. Acest preot, Nerva Florea, era originar dintr-un sat dn Munţii Apuseni. Sfinţia Sa mărturisea că în 1927, când a terminat Institutul Teologic din Sibiu, după absolvire stând pe o bancă din parcul institutului a avut o revelaţie: un glas exterior conştiinţei lui a grăit spunându-i: "unde te duci să zideşti o biserică măreaţă". După aceasta profesorului Nerva i s-a ivit în vis întreaga construcţie până în cele mai mici detalii arhitecturale. Ajuns în Ghelar îşi pune în aplicare "porunca divină", în septembrie 1939 apucându-se de construcţia a ceea ce Dânsul numea după viziunea avută "o biserică măreaţă". Preotul Nerva Florea a fost acela care a realizat proiectul, a supravegheat ridicarea biserici, totul făcându-se conform revelaţiei divine. Aşa se explică faptul că a fost singurul "inginer" al şantierului de construcţie. Biserica a fost ridicată pe locul numit "Deal" în centrul satului lângă vechea biserică din piatră. A fost nevoie de 100 kg. de dinamită pentru a se nivela locul de construcţie, acesta fiind muchia unui deal de piatră. În septembrie 1939 se pune piatra de temelie a bisericii, săpându-se fundaţia. Din nevoie de bani s-a organizat în comună un cor mixt care împreună cu fanfara Ghelarului (înfiinţată la sfârşitul sec. al XIX-lea) a făcut un tur al ţării, pe la marile întreprinderi pentru a strânge banii necesari construcţiei. Până în anul 1945 zidurile bisericii erau înălţate la cota 3m. În perioada 1945-1955 lucrările la biserică s-au oprit datorită prigoanei comuniste căreia i-a căzut pradă şi preotul Nerva. Acesta a fost arestat (nu i s-au putut pune cătuşele pe mâini pentru că nu se închideau) şi întemniţat, dar eliberat pentru că nu i s-au putut găsi acuzaţii. Din 1955 s-au reluat lucrările, biserica fiind terminată în 1973 când, la 3 nov., a fost sfinţită. Construcţia este făcută din cărămidă cu zidurile de peste 1 m grosime, stilul de construcţie fiind cel de "cruce cerească". Arhitectura îmbină mai multe stiluri, specialiştii neputându-se pronunţa. Este un stil propriu. Biserica are şapte turle, două în faţă cu o înălţime de 47 m, cel mai impunător fiind cel din mijlocul bisericii-cupolă. Sacrificiile localnicilor pentru construcţia bisericii au fost multe. Materialele se aduceau cu trenul până la baza dealului pe care este aşezat Ghelarul, iar de acolo cu carul cu boi. Alteori se trăgeau cu un plan înclinat, erau transportate din nou cu trenul prin galeriile de mină, apoi cu un funicular (construit special) până aproape de biserică, apoi cu căruţa până la locul construcţiei, aceasta pentru că singura cale de comunicaţie cu oraşul Hunedoara (aflat la 18 km) era cel menţionat. Ulterior s-a construit o şosea ce leagă Ghelarul de Hunedoara (1958).
[modifică] Pictura
Fresca în stil "buno fresco" a fost realizată pe aproximativ 4000 de metri pătraţi. Fiecare sfânt pictat 'se orientează' în funcţie de persoana care îl priveşte. Iconostasul este poleit în aur, la fel ca şi icoanele, folosindu-se peste 4 kg de aur pentru această operaţiune. Pictorul principal al bisericii a fost Constantin Niţulescu. Pictarea bisericii a durat şapte ani (1960-1967), în ciuda faptului că la realizarea ei au lucrat cinci pictori.
[modifică] Sculptura
Realizată din stejar masiv, a fost realizată integral de artistul Ioan Cristea. Începând cu anul 1980 biserica a început să resimtă mişcările de teren, datorate exploatării miniere de adâncime. Au apărut lungi crăpături pe pereţii bisericii. Singura soluţie de stopare a efectelor mişcărilor era consolidarea, la care preotul Florea a trecut imediat. Mai întâi s-a consolidat întregul teren prin injectarea de ciment prin crăpăturile existente, apoi consolidarea bisericii prin strângerea ei într-o centură de beton armat.
Odată cu moartea Sfinţiei Sale s-au stins multe din planurile de amenajare a bisericii. Consolidarea pe verticală nu a mai fost începută, datorită lipsei de fonduri, iar planurile gândite de preotul Florea sunt astăzi irealizabile datorită preţurilor exagerate. Viziunea dânsului era să îmbrace biserica în pictură de mozaic, să fie înconjurată de şapte fântâni arteziene, iar intrarea somptuoasă să fie placată cu marmura albă.
În anul 2004 în urma demersurilor făcute de preotul paroh Vlad Vasile şi alte oficialităţi, biserica intră în programul guvernamental de restaurare şi se investesc peste 20 miliarde de lei vechi. Restaurarea face ca întreaga structură de rezistenţă să fie consolidată, făcându-se injecţii de beton de mare adâncime în tot dealul pe care este zidită biserica. După restaurare biserica este zugravită pe exterior şi sunt pictaţi heruvimi pe pereţii turlelor. Astfel, biserica arată la fel ca în visele părintelui Florea. Scările de la intrarea în biserică cât şi întreaga biserică sunt pavate cu marmură, iar icoana de pe cupola de la intrarea în biserică este realizată din mozaic.
