Benjamin Whorf
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Benjamin Lee Whorf (n. 24 aprilie 1897 în Winthrop, Massachusetts, SUA; d. 26 iulie 1941 în Wethersfield), Connecticut a fost un lingvist american care s-a remarcat mai ales prin ipoteza Sapir-Whorf. Din 1919 şi până la moartea sa, a lucrat într-o companie de asigurări; profesia lui era cea de chimist, iar preocupările lui academice făceau parte din timpul liber.
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera
În 1931, Whorf a luat parte la un curs de lingvistică amerindiană la Universitatea Yale, predat de Edward Sapir, unul din cei mai influenţi lingvişti ai vremii. Cursul i-a cristalizat interesul pentru limbile amerindiene şi lingvistică teoretică. Studiile despre limba Hopi au constituit bazele teoriei sale cu privire la relativitatea lingvistică (ipoteza Sapir-Whorf).
În teoria relativităţii lingvistice a lui Whorf, categoriile gramaticale şi semantice ale fiecărei limbi, în afară de a servi ca instrumente de comunicare a gândurilor, dau forma ideilor noastre şi ne modelează activitatea mentală. Astfel, oameni cu limbi native diferite nu vor avea aceeaşi perspectivă a lumii; dacă limbile lor au structuri foarte diferite, ar putea chiar apărea dificultăţi în comunicarea privind anumite chestiuni. De exemplu [1] dacă o limbă are mai multe cuvinte diferite pentru anumite lucruri foarte apropiate, iar o alta se referă la acele lucruri printr-un singur cuvânt, atunci e nevoie ca vorbitorul primei limbi să perceapă caracteristicile care disting lucrurile, pe când în cazul vorbitorului celei de-a doua limbi nu. Aşadar, potrivit lui Whorf, vorbitorii nu au aceleaşi imagini mentale ale lucrurilor. În multe limbi, există un singur cuvânt pentru zăpadă; în limba inuită, există mai multe, corespunzător cu tipul de zăpadă desemnat. Vorbitorul de inuită e obligat să observe diferenţele, ca de exemplu între zăpada care cade sau cea de pe pământ, în timp ce vorbitorul limbilor în care există un singur cuvânt pentru zăpadă observă aceste diferenţe doar dacă se iveşte ocazia. În mod asemănător, Whorf susţine că categoriile gramaticale precum timpul verbului sau numărul obligă vorbitorii să perceapă lumea în moduri diferite.
Teoria relativităţii lingvistice a fost controversată încă de când a fost propusă. Majoritatea lingviştilor şi psihologilor au susţinut că un vorbitor a cărui limbă nu face anumite deosebiri e totuşi capabilă să facă acele distincţii când e nevoie, deşi poate nu la fel de pregătită. Totuşi, teoria lui Whorf a stimulat în mod considerabil discuţia şi experimentele cu privire la relaţia dintre limbă şi gândire, iar opera sa de pionierat în aceste zone relativ încă nedescopertite ale linvisticii a ajutat la modelarea cursului cercetărilor ce au urmat.
[modifică] Lucrări
- Whorf, Benjamin Lee [1933] (1975). The Phonetic Value of Certain Characters in Maya Writing. Millwood, N.Y.: Krauss Reprint.
- Whorf, Benjamin Lee [1942] (1970). Maya Hieroglyphs: An Extract from the Annual Report of the Smithsonian Institution for 1941. Seattle: Shorey Book Store.
- Whorf, Benjamin Lee (1943). Loan-words in Ancient Mexico. New Orleans: Tulane University of Louisiana.
- John Bissell Carroll, John B. (ed.) [1956] (1997). Language, Thought, and Reality: Selected Writings of Benjamin Lee Whorf. Cambridge, Mass.: Technology Press of Massachusetts Institute of Technology.
[modifică] Note
- ^ Devitt, Michael & Sterenly, Kim Limbaj si realitate. O introducere in filosofia limbajului, ed. Polirom, Iasi, 2000, p. 207
[modifică] Bibliografie
- Carroll, John B. (ed.) (1956). Language Thought and Reality. Selected Writings of Benjamin Lee Whorf. Boston, Massachusetts: MIT Press.
- Devitt, Michael & Sterelny, Kim (2000). Limbaj si realitate. O introducere in filosofia limbajului. Iasi: Polirom.
