Bătălia de la Eylau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Eylau

Şarja Grenadierilor Călare din Garda Imperială franceză

Perioada:	7-8 februarie, 1807
Locaţia:	în apropiere de Preussich-Eylau, Rusia actuală
Rezultat:	Indecis

Combatanţi

Imperiul Francez

Imperiul Rus

Comandanţi

Napoleon I

Beningsen

Efective

45,000 de oameni
200 piese de artilerie

67,000 de oameni
460 de piese de artilerie

Pierderi

în jur de 25,000

în jur de 20,000

Bătălia de la Eylau s-a dat în după-amiaza zilei de 7 februarie şi pe parcursul zilei de 8 februarie 1807 între o armată franceză condusă de Napoleon Bonaparte şi o armată ruso-prusacă, aflată sub conducerea generalului Beningsen (Corpul prusac era condus de generalul L'Estocq). Bătălia a început atunci când francezii au localizat un armata rusă şi, deşi se aflau în inferioritate numerică, au decis să atace, contând pe faptul că vor primi întăriri. Cu toate acestea, bătălia desfăşurându-se în timpul unei ninsori abundente, Corpul de armată al Mareşalului francez Augereau a manevrat greşit, dând peste o baterie rusă de 100 de tunuri. Sub focul tunarilor ruşi, Corpul francez a pierdut 5,000 de oameni în 20 de minute şi a fost deci obligat să se retragă, lăsând o breşă imensă în linia franceză. Situaţia a fost oarecum restabilită atunci când Corpul III al Mareşalului Davout a sosit pe flanc, dar curând situaţia a redevenit periculoasă, atunci când Corpul prusac amintit a sosit absolut neaşteptat pe câmpul de bătălie.

Planul bătăliei

Pentru a evita înfrângerea, Împăratul aruncă în luptă întreaga cavalerie franceză, sub comanda Mareşalului Murat. Această şarjă masivă se soldează cu pierderi grele pentru cavaleria franceză, nesusţinută de infanterie, dar reuşeşte să întârzie înaintarea ruşilor. Situaţia francezilor fiind în continuare critică, cu cavaleria epuizată şi neavând alte rezerve de infanterie, Împăratul trimite infanteria Gărzii Imperiale pentru a recuceri cimitirul de la Eylau, poziţie esenţială din centrul dispozitivului. Garda îşi îndeplineşte obiectivul iar Mareşalul Ney soseţte cu Corpul său de armată pe câmpul de bătălie, echilibrând raportul de forţe.

Deoarece francezii urmau să mai primească şi alte întăriri, generalul Benningsen decide să se retragă de pe câmpul de bătălie, ştiind totuşi că a produs pierderi foarte grele francezilor, care nu vor fi capabili de nici o urmărire. Generalul rus a anunţat la Moscova că bătălia a fost o victorie.

Vezi şi Războiul în epoca napoleoniană